ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1730/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la data de 10 martie 2017 sub nr. x/2017, petentul A. a solicitat recunoașterea hotărârii de divorț Stat Minn.§518.148 pronunțată la 29 septembrie 2016 de Tribunalul districtual, Circumscripție judiciară: Zece, Comitat Washington, Statul Minnesota, dosar nr. 82-FA-16-3075, în contradictoriu cu fosta sa soție B., cetățean româno-american.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1094, 1095, 1097, 1098, 1099, 1101 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 321/2017 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, dispozițiile art. 1099 coroborate cu art. 1094 C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă de soluționare a cererilor de recunoaștere în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se găsește domiciliul/sediul celui care refuză recunoașterea. În plus, s-a reținut că, în ipoteza în care nu se poate determina instanța competentă teritorial, în raport de criteriul menționat de textul de lege, respectiv refuzul de recunoaștere, competența soluționării cererii revine, în mod obligatoriu și exclusiv, Tribunalului București, dispozițiile legale având caracter imperativ.

În acest context, s-a apreciat că, neexistând o entitate din raza de competență teritorială a Tribunalului Mureș care să fi refuzat recunoașterea hotărârii de divorț, competența soluționării acestei cereri revine Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1057 din 31 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a V-a civilă și, în consecință, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul Mureș. Totodată, s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă în vederea soluționării cererii de recunoaștere este tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul cel care refuză recunoașterea hotărârii străine.

În plus, s-a constatat că în speță nu poate fi vorba despre o imposibilitate de determinare a tribunalului, conform art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Tribunalul București a reținut că mențiunea din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, respectiv desfacerea căsătoriei prin divorț, trebuie înscrisă în registrele de stare civilă ținute de autoritățile care au eliberat actul de căsătorie, care în speță se află în raza de competență a municipiului Târgu Mureș, conform mențiunilor certificatului de căsătorie atașat la dosarul Tribunalului Mureș.

În consecință, s-a apreciată că Tribunalul Mureș este competent să soluționeze litigiul având ca obiect recunoașterea hotărârii de divorț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 septembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului este reprezentat de cererea reclamantului de recunoaștere a hotărârii de divorț pronunțate de Tribunalul districtual al comitatului Washington, statul Minnesota la data de 29 septembrie 2016.

Art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine", iar potrivit art. 1094 același cod, "termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene".

Înalta Curte apreciază că, în mod corect a reținut Tribunalul Mureș, secția Civilă că, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unui refuz cu privire la recunoașterea hotărârii străine, în sensul prevăzut de art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, instanța apreciază că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care dispun că, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competența aparține Tribunalului București.

În consecință, având în vedere că nu se poate determina instanța competentă teritorial în raport de criteriul referitor la refuzul de recunoaștere a hotărârii străine, competența soluționării cererii revine, în mod obligatoriu și exclusiv, Tribunalului București.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2017.