ÎCCJ, decizie (scj.ro #178509)

Cerere de recunoaștere pe teritoriul României a unei hotărâri străine pronunțate în baza acordului părților. Conflict negativ de competență

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competență teritorială

Index alfabetic: hotărâre de divorț

registrul stării civile

C.proc.civ., art. 1095 - 1102

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 Cod procedură civilă, în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

În conformitate cu dispozițiile art. 1099 Cod procedură civilă, competența pentru soluționarea cererii aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Astfel fiind, cum hotărârea de divorț a cărei recunoaștere se solicită a fost pronunțată în baza acordului părților,

pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) Cod procedură civilă, care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații  în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. 1 al aceluiași articol.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 924 din 21 aprilie 2021

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.12.2020 pe rolul Tribunalului Alba -Secția I civilă, reclamantul A. a solicitat recunoașterea hotărârii de divorț reprezentată de sentința civilă nr. 15/19/28.02.2019, pronunțată în contradictoriu cu B. de către Judecătoria pentru Cazuri de Violență Împotriva Femeilor nr. 1 Logarno-Spania; să se dispună transcrierea acestei hotărâri în registrul stării civile al Statului Român.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1101, art. 1095 și urm. Cod procedură civilă.

Prin sentința nr. 116 din 28.01.2021, Tribunalul Alba-Secția I civilă

a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că, potrivit normei incidente de competență teritorială absolută care se aplică raportat la dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă, prevăzută de art. 1099 Cod procedură civilă, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Întrucât petentul a specificat că are nevoie de hotărârea a cărei recunoaștere o solicită la serviciul de stare civilă Constanța, în aplicarea dispozițiile art.1099 alin.1 Cod procedură civilă, prezenta cerere este de competența teritorială exclusivă a Tribunalului Constanța.

Prin sentința nr.

1023 din 17.03.2021, Tribunalul Constanța-Secția I civilă

a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Alba, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că petentul a solicitat recunoașterea hotărîrii de divorț pronunțată de către o instanță de judecată din Spania pentru a o putea transcrie în Registrul Stării Civile din  localitatea în care s-a întocmit actul de căsătorie, anume în Municipiul Constanța

Simpla susținere a petentului potrivit căreia serviciul de stare civilă al Primăriei Municipiului Constanța refuză transcrierea actului, fără nicio dovadă în acest sens, nu este suficientă pentru a aprecia asupra competenței teritoriale în cauză.

Mai mult, prin norma juridică citată mai sus, legiuitorul a înțeles să stabilească competența în favoarea instanței de la domiciliul/sediul persoanei  fizice sau juridice care refuză recunoașterea hotărîrii pronunțată în alt stat, în sensul că aceasta ignoră sau refuză să execute eventualele obligații ce îi incumbă prin hotărîrea respectivă.

Or, nu se poate afirma faptul că prin solicitarea de către serviciul de stare civilă al Municipiului Constanța a unei hotărâri judecătorești de recunoaștere a sentinței pronunțate de instanța judecătorească din Spania, ca o condiție prealabilă în efectuarea transcrierii sentinței de divorț în Registrul de Sare civilă, în fapt nu se recunoaște hotărârea străină.

Procedura transcrierii mențiunii de divorț pe marginea actului de căsătorie de către serviciul de stare civilă de al localității în care s-a înregistrat actul de stare civilă este o procedură administrativă care prevede existența, în prealabil, a unei hotărîri de recunoaștere pe teritoriul României a sentinței de divorț pronunțate de către o instanță străină, acest lucru neechivalând cu o opoziție a serviciului de stare civilă la recunoașterea hotărârii străine.

Potrivit art. 103 din HG nr. 64/2011 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă „Înscrierea divorțului pronunțat în străinătate privind un cetățean român se face numai după ce hotărârea străină, definitivă și irevocabilă, a fost recunoscută de către tribunalul competent, conform prevederilor art. 166 și 170 din Legea nr.

105/1992

, cu completările ulterioare.”

Chiar dacă Legea nr. 105/1992 a fost abrogată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010

privind

Codul de procedură civilă

, recunoașterea hotărîrilor străine a fost reglementată în codul de procedură civilă în art. 1095-1102.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135  alin. 1 Cod procedură civilă, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea  Tribunalului București, pentru următoarele argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul solicită recunoașterea hotărârii de divorț (sentința civilă nr. 15/28.02.2019), pronunțată în contradictoriu cu B. pe baza acordului părților de către Judecătoria pentru Cazuri de Violență Împotriva Femeilor nr. 1 Logarno-Spania și transcrierea acestei hotărâri în registrul stării civile din cadrul Primăriei Constanța.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoașterii.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 Cod procedură civilă, în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 Cod procedură civilă,

spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat

.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în  art. 431 alin. 2  Cod procedură civilă, care prevede că

oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă

, cu cele ale art. 1096 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. 2 Cod procedură civilă-

hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară

.

Așadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei „cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine” din cuprinsul art. 1099 alin. 1 Cod procedură civilă -

cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine

.

Alin. 2 al aceluiași text de lege, prevede că

în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. 1, competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Competența teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituției competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoașterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. 1 Cod procedură civilă. Soluționarea cererii adresate acestei instituții este condiționată de recunoașterea hotărârii și subsecventă acestei proceduri.

În speță, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii,

ar aparține

persoanei care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, respectiv numita B.

Înalta Curte constată însă că prin sentința a cărei recunoaștere se solicită,

„...ambele părți și-au exprimat acordul cu privire la măsurile inerente divorțului care urmează a fi adoptate în termenii precizați în dispozitivul prezentei hotărâri...”

, astfel încât pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. 2 Cod procedură civilă, care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații (cum este și cea în speță), în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. 1 al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.