ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1938/2020

HOTĂRÂRE
06.10.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1938/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2019 la data de 03.04.2019, reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea în România a hotărârii judecătorești străine, anume sentința x/2008 pronunțată de Judecătoria Rosenheim - Germania, în data de 25.11.2008.

Prin sentința nr. 534 din 20 septembrie 2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere că dispozițiile articolului 108 C. proc. civ., potrivit cărora dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședință ori reprezentanță cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz, nu pot fi incidente în condițiile în care, pe de o parte, dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă dispoziții speciale care se aplică cu precădere (specialia generalibus derogant fiind un principiu juridic care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală, o normă generală neputând înlătura de la aplicare o norma specială), iar pe de altă parte din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cererea soluționată de instanța străină prin hotărârea a cărei recunoaștere o solicită reclamanta a fost formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul B., cetățean străin, care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii pronunțate, și a cărui adresă de domiciliu nu s-a specificat ca fiind în România.

Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr. 632 din 7 iulie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale absolute invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea adresată instanței reclamanta a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a sentinței finale dată în data de 25 noiembrie 2008 de Judecătoria Rosenheim, Republica Federală Germania în dosarul nr. x F 00252/08, prin care s-a desfăcut căsătoria, iar din concluziile reclamantei depuse la dosar nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secția I civilă rezultă că Direcția de Evidență a Persoanelor a Municipiului Bacău este entitatea care care refuză recunoașterea hotărârii de divorț pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine este Tribunalul Bacău, pe raza căruia se află sediul entității care refuză recunoașterea hotărârii străine și nu Tribunalul București, nefiind un caz de imposibilitate de determinare a tribunalului potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, competența teritorială de soluționare în primă instanță a cererii de recunoaștere a hotărârii străine s-a arătat că revine Tribunalului Bacău, instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererea, în favoarea căreia a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită pe care instanțele aflate în conflict au dat-o dispozițiilor referitoare al recunoașterea hotărârilor străine.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău reclamanta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea în România a hotărârii judecătorești străine, anume sentința x/2008 pronunțată de Judecătoria Rosenheim - Germania, în data de 25.11.2008.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoașterii. Potrivit dreptului intern - C. proc. civ. Cartea a VII-a, Titlul III, Capitolul I - intitulat "Recunoașterea hotărârilor străine" - dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de acea hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, prevede că în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

În speță, din concluziile reclamantei depuse la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secția I civilă rezultă că Direcția de Evidență a Persoanelor a Municipiului Bacău este entitatea care care refuză recunoașterea hotărârii de divorț pe teritoriul României.

Întrucât sediul acestei instituții este situat în municipiul Bacău, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele anterior prezentate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bacău.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2020
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., recunoașterea
ÎCCJ 2025-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2025
pe lângă Tribunalul Vâlcea a depus note scrise, prin care a solicitat, în esență, ca, în situația admiterii acțiunii, să se dispună cu privire la efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului. Prin sentința civilă nr. 379/2025 din
ÎCCJ 2024-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1484/2024
raport cu natura litigiului, opțiunea reclamantei în privința instanței competente material produce efecte în temeiul art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, incident în cauză în considerarea locului ex
ÎCCJ 2025-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2025
Ședința publică din data de 11 decembrie 2025 Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 13 aprilie 2018, rec
ÎCCJ 2021-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2021
., art. 108 C. proc. civ., art. 1072 C. proc. civ., sens în care, constatând că pârâtul locuiește în străinătate, potrivit celor menționate anterior, tribunalul a constatat că nu poate fi determinată competența de soluționare a litigiului,
Sursă