ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2025

HOTĂRÂRE

21.10.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă la data de 22 aprilie 2025, reclamanta MA S.R.L. în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L. și Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a formulat cerere de exequator prin care, în baza motivelor cuprinse în acțiune, precum și a probelor ce urmează a fi administrate în cursul procesului, a solicitat să se dispună recunoașterea hotărârii nr. 5579, pronunțată la data de 22.11.2019, de către Tribunalul Ordinar din Torino, în dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă și irevocabilă începând cu data de 30.12.2024.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere modificatoare, prin care a chemat în judecată și pe pârâtul B..

Pârâtul B. a depus întâmpinare, solicitând, printre altele, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea și declinarea competenței pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A. S.R.L. și a O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea și respingerea acțiunii ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a depus note scrise, prin care a solicitat, în esență, ca, în situația admiterii acțiunii, să se dispună cu privire la efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

Prin sentința civilă nr. 379/2025 din 12 iunie 2025 Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul B., prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea dispozițiilor art. 1099 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de exequatur, petenta M.A. S.R.L. a arătat că demersul care a făcut obiectul dosarului soluționat de Tribunalul Ordinar din Torino și în care a fost pronunțată Hotărârea nr. 5579 din 22 noiembrie 2019, a cărei recunoaștere se solicită în România, a fost promovat în contradictoriu cu pârâtul B., o astfel de concluzie reieșind și din cuprinsul hotărârii în cauză.

Ținând cont că refuzul de recunoaștere a hotărârii străine putea fi exprimat doar de una dintre părțile litigiului în care a fost pronunțată respectiva hotărâre, în prezenta pricină în discuție putând fi vorba numai de refuzul de recunoaștere al pârâtului, B., care s-a și exprimat în acest sens, având în vedere că acesta domiciliază în Italia, tribunalul a apreciat că, în conformitate cu prevederile indicate, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, fiind lipsit de relevanță că reclamanta a înțeles să cheme în judecată pârâți care au sediul în raza de competență a Tribunalului Vâlcea.

Investit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2038, pronunțată la data de 12 august 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În fundamentarea acestei sentințe, reținându-se incidența art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., s-au arătat, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 1099 din C. proc. civ. nu restrâng posibilitatea refuzării recunoașterii hotărârii străine doar de către una dintre părțile din litigiul în care a fost pronunțată respectiva hotărâre, cea în raport cu care trebuie stabilită și competența teritorială a instanței chemate să soluționeze cauza. O asemenea interpretare restrictivă nu are suport legal și ar îngrădi dreptul celorlalți participanți de a-și exprima poziția, prin raportare la cererea reclamantului.

Atunci când sunt mai mulți pârâți, chemați să recunoască ori nu hotărârea străină, competența teritorială trebuie stabilită luând în considerare poziția fiecăruia, devenind aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ., atunci când mai mulți pârâți refuză recunoașterea hotărârii.

În prezenta cauză au fost chemați în judecată trei pârâți, respectiv A. S.R.L., Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și B., ca urmare a faptului că este refuzată recunoașterea hotărârii nr. 5579, pronunțată la data de 22.11.2019 de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Mai mult, în raport cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, acesta nu a procedat la înregistrarea mențiunilor din hotărârea analizată și nici nu a menționat prin întâmpinare că este de acord cu această măsură, în lipsa dispozițiilor instanței de judecată, ceea ce echivalează atât în fapt, cât și în drept, cu un refuz al recunoașterii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă pentru următoarele considerente:

Se constată că ivirea prezentului conflict a fost determinată de interpretarea diferită pe care Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul București au dat-o dispozițiilor stabilite de legiuitor în privința regulilor de competență pentru recunoașterea hotărârilor străine în România.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea prin care reclamanta MA S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L., Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și B., recunoașterea pe teritoriul României a Hotărârii nr. 5579, pronunțată la data de 22.11.2019, de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Potrivit art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ.:

"cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine". Alin. (2) al aceluiași text de lege conține prevederea că:

"în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Este de necontestat că, în pricina de față, au fost chemați în judecată trei pârâți, respectiv societatea A. S.R.L., Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și B., ca urmare a faptului că este refuzată recunoașterea hotărârii nr. 5579, pronunțată la data de 22.11.2019 de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Potrivit art. 112 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; acest text legal reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Astfel, potrivit textului legal anterior menționat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Ținând cont de împrejurarea că stabilirea competenței se realizează raportat la elementele cererii de chemare în judecată, mai precis părțile, obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, rezultă, așa cum a reținut și cea de-a doua instanță sesizată, că, în situația în care sunt mai mulți pârâți, chemați să recunoască ori nu hotărârea străină, competența teritorială trebuie stabilită luând în considerare poziția fiecăruia, devenind aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ., atunci când mai mulți pârâți refuză recunoașterea hotărârii. Totodată, se impune a fi amintită și chestiunea evidențiată de cea din urmă instanță în sensul că pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea "nu a procedat la înregistrarea mențiunilor din hotărârea analizată și nici nu a menționat prin întâmpinare că este de acord cu această măsură, în lipsa dispozițiilor instanței de judecată, ceea ce echivalează atât în fapt, cât și în drept, cu un refuz al recunoașterii".

Așadar, raportat la limitele învestirii, prin prisma cadrului procesual fixat de reclamantă în baza principiului disponibilității părților în procesul civil, văzând că au fost chemați în judecată, deopotrivă, mai mulți pârâți, ca urmare a faptului că este refuzată recunoașterea unei hotărâri străine, fiind vorba, astfel, de situația ipotetică privind refuzul recunoașterii de către mai mulți pârâți, constată că devin aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ. și dispozițiile art. 1099 alin. (1) din același cod.

Cum pârâții Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și A. S.R.L. au sediul în circumscripția Tribunalului Vâlcea, aceasta este instanța competentă teritorial să judece prezenta cauză.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.