ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin, la 4 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., S.C. D. S.R.L. și Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea contractului de cesiune nr. x din 29 mai 2015, încheiat între numiții E. (decedat) și B.; anularea hotărârii adunării generale a asociaților nr. 1 din 29 mai 2015 a societății D. S.R.L.; anularea în parte a actului constitutiv actualizat la 29 mai 2015 cu privire la acționarul societății D. S.R.L., în caz de admitere a primului capăt de cerere, acționariatul urmând a fi modificat în sensul anulării rezoluției nr. 2896 din 3 iunie 2015 privind admiterea cererii de mențiuni, dată în dosarul nr. x din 29 mai 2015 de către directorul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin; punerea în situația anterioară semnării contractului de cesiune în sensul că acționariatul societății D. S.R.L. va fi format din numita B. 90% și numitul A. (în calitate de moștenitor al defunctului E.), în procent de 10%; plata către reclamant a sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. D. S.R.L. pentru petitele 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată și excepția taridivității introducerii acțiunii față de petitul nr. 2 și au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 63 din 5 februarie 2018, Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 629/A din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. S.R.L. și Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș Severin.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B., C. și S.C. D. S.R.L., solicitând casare hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenții-pârâți susțin că normele de drept material statuate de art. 132 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 au fost greșit aplicate în raport de obiectul concret dedus judecății de intimatul-reclamant, reprezentat de anularea contractului de cesiune nr. x din 29 mai 2015, încheiat între numiții E. (decedat) și B.; anularea hotărârii adunării generale a asociaților nr. 1 din 29 mai 2015 a societății D. S.R.L.; anularea în parte a actului constitutiv actualizat la 29 mai 2015 cu privire la acționarul societății D. S.R.L., în caz de admitere a primului capăt de cerere, acționariatul urmând a fi modificat în sensul anulării rezoluției nr. 2896 din 3 iunie 2015 privind admiterea cererii de mențiuni, dată în dosarul nr. x din 29 mai 2015 de către directorul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin; punerea în situația anterioară semnării contractului de cesiune în sensul că acționariatul societății D. S.R.L. va fi format din numita B. 90% și numitul A. (în calitate de moștenitor al defunctului E.), în procent de 10% și obligarea la plata daunelor morale de 100.000 RON; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a precizat că a introdus cererea de chemare în judecată în virtutea calității sale de moștenitor al lui E., invocând dispozițiile art. 1218 și ale art. 1665 C. civ., opinia recurenților-pârâși fiind aceea că întregul demers se impune a fi judecat prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1990 deoarece sunt vizate acte efectuate de și între asociații societății D. S.R.L., care pot fi atacate numai de asociați.

Se mai arată că intimatul-reclamant nu poate avea calitate procesuală activă deoarece nu este asociat al societății în cauză, cu atât mai mult cu cât invocă și motive de nulitate relativă, și că instanța de apel a greșit atunci când a constatat că unul din petite este anularea contractului de cesiune, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990.

Recurenții-pârâți susțin că în mod nelegal, curtea de apel a apreciat că intimatul-reclamant, în calitate de moștenitor legal al fostului asociat E., preia și dreptul de a solicita nulitatea relativă sau absolută a actelor încheiate de acesta în timpul vieții deoarece nu a calificat actele și faptele juridice deduse judecății conform prevederilor art. 22 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Oficiul Național al Registrului Comerțului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței civile nr. 63 din 5 februarie 2018.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii părților/reprezentantului convențional al părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenții au formulat răspuns la întâmpinarea Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin care au arătat că în mod legal instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți și că își însușesc argumentele prezentate de acest intimat.

Recurenții au formulat răspuns și la întâmpinarea intimatului A., prin care au solicitat respingerea excepției de nulitate, arătând că cererea de recurs este semnată și ștampilată de avocatul ales al recurenților. Au solicitat respingerea argumentelor expuse de către intimat prin întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse și a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 24 iunie 2020, a fost respinsă nulității recursului pentru lipsa semnăturii părților/reprezentantului convențional invocată de intimatul-reclamant A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că excepția este nefondată, având în vedere cererea de recurs aflată la dosar este semnată de avocat, cu împuternicire avocațială aflată la dosar. Prin aceeași încheiere recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen în ședință publica la 4 noiembrie 2020, în vederea soluționării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța supremă reține criticile prin care recurenții-pârâți arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care judecătorul califică actele și faptele juridice deduse judecății, cu obligația de a pune această calificare în discuția părților.

Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare și devolutivă. În baza efectului devolutiv și în temeiul principiului disponibilității, instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la calificarea cererii de chemare în judecată, în sensul stabilirii capetelor de cerere principale și a celor accesorii, luând în considerare și cele precizate de reclamant în cererea de chemare în judecată și în motivele de apel în sensul că a inițiat prezentul demers judiciar în calitatea sa de moștenitor al defunctului E., iar acțiunea a fost întemeiată pe anulabilitatea contractului de cesiune și a celorlalte documente care atestă cesiunea de părți sociale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenții-pârâți B., C. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 629/A din 10 octombrie 2018, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs.

În rejudecare, instanța de apel, în virtutea rolului său activ, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va stabili capetele de cerere principale și pe cele accesorii ale cererii de chemare în judecata, va determina calitatea procesuală a părților din litigiu din această perspectivă și, în raport de această calitate, va proceda la analiza pe fond a capetelor de cerere (în măsura în care acest lucru se va impune față de soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți B., C. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 629/A din 10 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.