ÎCCJ, decizie (scj.ro #82654)

Divorț. Numele soților după divorț.Cerere posterioară hotărârii de divorț pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei Problema numelui fiecărui soț se rezolvă prin hotărârea de desfacere a căsătoriei, în condițiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu în baza unei cereri ulterioare a unui din soți. Secția civilă, decizia nr.2479 din 10 iunie 2003 Reclamanta F.F. a solicitat în contradictoriu cu B.D.D. încuviințarea să păstreze după divorț numele Burdescu avut în timpul căsătoriei. Reclamanta și-a motivat cererea pe împrejurarea că timp de 25 de ani a fost cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în calitate de cadru didactic cât și de publicit. Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr.6572 din 20.III.2002, a admis acțiunea și a încuviințat reclamantei să poate numele dobândit în timpul căsătoriei.

În temeiul art.300 alin.1 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dat curs cererii Ministrului Justiției și a declarat recurs în anulare împotriva sentinței devenită irevocabilă la prin neexercitarea căilor de atac. S-a considerat, în motivarea recursului în anulare, că instanța a făcut o greșită aplicare a art.40 alin.2 din C.fam. pronunțând în acest fel o soluție vădit netemeinică. Recursul în anulare este întemeiat. La desfacerea căsătoriei prin divorț art.40 din C. fam. oferă două soluții în privința numelui ce se va purta după divorț. Soții se pot învoi ca și după divorț soțul care a luat numele de familie al celuilalt soț, în timpul căsătoriei, să poarte acest nume.

În lipsa unei învoieli între soți instanța poate da această încuviințare pentru motive temeinice. A doua situație se referă la cazul în care, între soți nu există o asemenea învoială sau instanța nu a dat încuviințarea. In acest caz fiecare soț își reia numele anterior căsătoriei. În cazul în speță nu a existat o învoială între soți pentru ca reclamanta să poarte după divorț numele din căsătorie și nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentința civilă nr.2303/1998 s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac. Față de această împrejurare, nu se mai putea pronunța o nouă hotărâre cu privire la un capăt de cerere soluționat deja printr-o hotărâre definitivă fără să se încalce dispozițiile art.1201 C.civ.

care se referă la autoritatea de lucru judecat. De altfel, nici nu se mai putea interveni pe cale judiciară cu o asemenea cerere în situația în care reclamanta este recăsătorită și se numește în prezent Focșeneanu. Reclamanta își putea schimba acest nume potrivit regulei cuprinse în art.12 alin.3 din Decretul nr. 31/1954 numai în cazurile și în condițiile stabilite de lege, care, în cazul din speță, este Ordonanța nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice. Pentru motivele arătate se va admite recursul în anulare se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea.