ÎCCJ, decizie (scj.ro #82654)

Divorț. Numele soților după divorț.Cerere

posterioară hotărârii de divorț pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei

Problema numelui fiecărui soț

se rezolvă prin hotărârea de desfacere a căsătoriei, în condițiile reglementate

prin art.40 al C. fam., iar nu în baza unei cereri ulterioare a unui din soți.

Secția civilă, decizia nr.2479 din 10

iunie 2003

Reclamanta F.F. a solicitat în contradictoriu cu B.D.D.

încuviințarea să păstreze după divorț numele Burdescu avut în timpul

căsătoriei.

Reclamanta și-a motivat cererea pe împrejurarea că timp de 25 de ani a fost

cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în

calitate de cadru didactic cât și de publicit.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr.6572 din 20.III.2002, a admis

acțiunea și a încuviințat reclamantei să poate numele dobândit în timpul

căsătoriei.

În temeiul art.300 alin.1 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a dat curs cererii Ministrului Justiției și  a

declarat recurs în anulare împotriva sentinței devenită irevocabilă la

prin neexercitarea căilor de atac.

S-a considerat, în motivarea recursului în anulare, că instanța a făcut o

greșită aplicare a  art.40 alin.2 din C.fam. pronunțând în acest fel o

soluție vădit netemeinică.

Recursul în anulare este întemeiat.

La desfacerea căsătoriei prin divorț art.40 din C. fam. oferă două soluții în

privința numelui ce se va purta după divorț.

Soții se pot învoi ca și după divorț soțul care a luat numele de familie al

celuilalt soț, în timpul căsătoriei, să poarte acest nume. În lipsa unei

învoieli între soți instanța poate da această încuviințare pentru motive

temeinice.

A doua situație se referă la cazul în care, între soți nu există o asemenea

învoială sau instanța nu a dat încuviințarea. In acest caz fiecare soț își reia

numele anterior căsătoriei.

În cazul în speță nu a existat o învoială între soți pentru ca reclamanta să

poarte după divorț numele din căsătorie și nici reclamanta nu a solicitat acest

lucru. Ca urmare, prin sentința civilă nr.2303/1998  s-a dispus ca

reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei. Această

hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.

Față de această împrejurare, nu se mai putea pronunța o nouă hotărâre cu

privire la un capăt de cerere soluționat deja printr-o hotărâre definitivă fără

să se încalce dispozițiile art.1201 C.civ. care se referă la autoritatea de

lucru judecat.

De altfel, nici nu se mai putea interveni pe cale judiciară cu o asemenea

cerere în situația în care reclamanta este recăsătorită și se numește în

prezent Focșeneanu. Reclamanta își putea schimba acest nume potrivit regulei

cuprinse în art.12 alin.3 din Decretul nr. 31/1954 numai în cazurile și în

condițiile stabilite de lege, care, în cazul din speță, este Ordonanța nr.

41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor

persoanelor fizice.

Pentru motivele arătate se va admite recursul în anulare se va casa sentința

atacată și pe fond se va respinge acțiunea.