ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6923/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

august 2002, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență, la Judecătoria sectorului 5 București și apoi la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta G.C. a solicitat anularea deciziei nr. 222 din 2

martie 2002, emisă de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei

și să i se încuviințeze schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie,

din G., în M.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că a solicitat schimbarea pe cale administrativă a numelui său de familie,

din G., în M., cerere care i s-a respins, cu motivarea că fostul său soț s-a

opus să poarte numele avut în timpul căsătoriei cu acesta.

Mai arată că dorește să poarte

numele de M., din motive profesionale, fiind medic primar de medicina muncii,

cu activitate de asistență medicală clinică și cercetare științifică medicală,

fiind cunoscută și semnând studii, lucrări și articole de specialitate cu

numele de M.

Menționează că este cunoscută în

lumea medicală și de către pacienți, cu numele de M. și că Decretul nr. 975/1968,

nu condiționează schimbarea numelui de familie, de acordul unei persoane, fiind

o instituție de drept administrativ, distinctă de instituția de dreptul

familiei.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1364 din 16 septembrie 2003,

a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia contestată, a încuviințat

schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie al reclamantei, din G.,

în M. și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține că reclamanta a

făcut dovada că există motive temeinice pentru schimbarea numelui de familie,

pe cale administrativă, motive ce privesc exclusiv aspecte profesionale și

anume, că este cunoscută ca medic și ca autor al unor lucrări științifice sub

numele de M., începând cu anul 1994 și că prin admiterea cererii nu se încalcă

nici un drept al fostului soț, organul administrativ confundând două instituții

de drept diferite.

Ministerul Administrației și

Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios a declarat

recurs împotriva sentinței, considerând că instanța a apreciat greșit faptul că

s-a făcut o confuzie între două instituții de drept diferite, respectiv

păstrarea numelui din căsătorie și schimbarea numelui de familie, pe cale

administrativă.

Menționează că instanța a reținut

greșit numai prevederile art. 4 din Decretul nr. 975/1968, nu și ale art. 5 alin.

(2) din același decret, care condiționează schimbarea numelui de familie comun,

purtat în timpul căsătoriei, de consimțământul celuilalt soț.

Recursul este fondat.

Prin decizia nr. 222 din 2 martie

2002, emisă de Direcția Evidența Populației din cadrul Direcției Generale de

Evidență Informatizată a Persoanei, s-a respins cererea prin care intimata

solicita schimbarea numelui de familie, pe cale administrativă, din G., în M.,

cu motivarea că fostul soț nu este de acord să-i poarte în viitor, numele de

familie.

Contestația formulată de intimată,

împotriva deciziei, s-a admis de către instanța de fond, care a apreciat că

aceasta are motive temeinice pentru schimbarea numelui său de familie și că nu

este necesar acordul fostului soț în acest sens.

Dar, trebuie avut în vedere că

intimata s-a căsătorit cu numitul M.E., la 14 noiembrie 1992, dobândind prin

căsătorie, numele de familie al soțului și că prin sentința civilă nr. 9613 din

28 septembrie 1998, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 3537 din 2 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, s-a declarat desfăcută căsătoria, prin

acordul acestora și s-a dispus ca intimata să reia numele de familie avut

anterior căsătoriei - G.

Instanța de recurs a reținut că

intimata n-a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să impună

menținerea numelui avut în timpul căsătoriei, cu motivarea că lucrările

invocate de aceasta sunt în realitate referate uzuale, pe care le întocmește

orice cercetător în activitatea sa din cadrul Institutului de Sănătate Publică,

că este coautoare împreună cu alți colegi, a unor referate întocmite în anii

1994 și 1995, că autorizația de liberă practică eliberată pe numele M. nu e un

motiv întemeiat, că titlurile de medic specialist și medic primar s-au obținut

anterior căsătoriei și că singurul referat publicat este tot pe numele de G.

Acea instanță a analizat temeinic,

ca singur motiv de recurs invocat de M.E., numele pe care urma ca intimata să-l

poarte după divorț și a apreciat în final că, față de opoziția soțului, nu se

impunea menținerea numelui avut în timpul căsătoriei.

Conform prevederilor art. 4 din

Decretul nr. 975/1968, în vigoare la data emiterii deciziei contestate,

„Cetățenii români pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea numelui de

familie și al prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condițiile

prezentului decret”.

Art. 5 din decret stabilește

condițiile și actele ce trebuie prezentate cu ocazia solicitării schimbării

numelui pe cale administrativă, între actele de la alin. (2) prevăzându-se

„actul de consimțământ, dat în formă autentică, în cazul schimbării numelui de

familie comun purtat în timpul căsătoriei”.

Or, intimata n-a obținut acordul

fostului soț, pentru a purta numele de familie al acestuia, care și în procesul

de divorț s-a opus ca după divorț, intimata să poarte în continuare numele de

M.

Curtea va reține pe de o parte, că

există o hotărâre judecătorească irevocabilă privitoare la revenirea intimatei,

după divorț, la numele avut anterior căsătoriei și că n-au intervenit ulterior

situații noi care să impună schimbarea numelui acesteia, iar pe de altă parte,

că intimata nu a obținut acordul fostului soț, după rămânerea definitivă a

hotărârii de divorț, pentru a-i purta numele de familie.

Ca atare, în temeiul art. 299 și 312

C. proc. civ., raportate la art. 304 pct. 9 din același cod, se va admite

recursul, va fi casată sentința recurată și pe fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei împotriva sentinței civile nr. 1364 din 16 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea reclamantei G.C.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.