ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8238/2007

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 6740 din 20 octombrie 2004, Judecătoria sectorului VI

București a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională

formulate de reclamanta-

pârâtă

P.E.

în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P.C.

A

desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 14 decembrie 1974, din vina

ambilor soți, iar în baza art. 40 alin. (2) teza II C. fam. a dispus păstrarea

de către reclamanta-pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie, acela de P.

Capătul

de cerere privind partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei a fost

disjuns, formându-se un alt dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că relațiile dintre soți sunt vătămate și nu mai este posibilă

continuarea căsătoriei, pentru că relația nu este susținută de sentimente de

afecțiune și fiecare dintre părți vede diferit viața.

În

ceea ce privește numele dobândit prin căsătorie, judecătoria a reținut că

păstrarea numelui este justificată de faptul că soția este medic psihiatru și

are nevoie de păstrarea numelui pentru a obține noi atestate.

Prin

decizia civilă nr. 195 din 9 martie 2005, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis apelul declarat de pârâtul-reclamant și a schimbat în parte

sentința civilă apelată, în sensul că reclamanta-pârâtă va relua numele purtat

anterior căsătoriei, acela de C.

Tribunalul

a reținut că pârâtul-reclamant se opune categoric ca reclamanta-pârâtă să-și

păstreze numele și că între părți există plângeri penale, soluționate sau în

curs de soluționare, ce dovedesc existenta unei stări conflictuale puternice.

Menținerea

numelui dobândit prin căsătorie ar conduce la accentuarea stării de conflict

dintre foștii soți.

Prin

decizia civilă nr. 1541 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de tribunal.

Curtea

de apel a reținut că păstrarea numelui nu este justificată de faptul că

recurenta a practicat profesia de medic psihiatru timp de 32 de ani sub numele

de P., pentru că, în prezent, aceasta este pensionară. In cauză nu s-au probat

gravele prejudicii care i-ar fi aduse părții în condițiile în care ar

desfășura în continuare o astfel de activitate sub numele avut anterior

căsătoriei.

De

asemenea, faptul că lucrarea de doctorat a fost susținută în anul 2005 nu

justifică păstrarea numelui, iar lucrările de specialitate au fost elaborate

sub numele de C.

S-a

mai reținut că înscrisurile de care face vorbire recurenta pot fi modificate

după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, fără să creeze recurentei un

prejudiciu moral, ci cel mult unul material, de care instanța nu este obligată

să țină cont. Prin decizia civilă nr. 452 din 8 martie 2007, Curtea de Apel

București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca inadmisibil un alt recurs declarat de reclamanta-pârâtă împotriva

deciziei civile nr. 195A din 9 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă.

Curtea

de apel a reținut că recursul este inadmisibil, deoarece împotriva deciziei

atacate a mai fost declarat un recurs care a fost soluționat anterior.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâtă.

Recursul

declarat este inadmisibil.

Potrivit

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile instanțelor

de fond, date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și hotărârile date în

apel.

Decizia

atacată nu se înscrie în nici una din ipotezele avute în vedere de textul citat

mai sus, fiind o hotărâre pronunțată de instanța de judecată în cadrul unei

proceduri de judecată a recursului.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei

pronunțate în recurs este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 452 din 8 martie 2007 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 decembrie 2007.