ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7258/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Înalta Curte de Casație și Justiție, la 9 decembrie 2003, C.E. a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 1612 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând casarea

acesteia.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că a fost în audiență la Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și a depus și

scris cerere pentru analizarea pe cale administrativă a cererii sale,

îndeplinind, astfel, condițiile cerute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Petenta

a precizat că a depus și acte, din care rezultă îndeplinirea cerinței art. 5

din Legea nr. 29/1990, astfel încât respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii

sale, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este

nelegală.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința nr. 1612 din

15 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile

administrative, excepție invocată de pârâtă.

S-a respins ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei.

S-a motivat sentința, în

sensul că reclamanta trebuia ca prealabil înregistrării acțiunii la instanța de

judecată, să se adreseze Inspectoratului Național pentru Evidența Populației,

după ce i s-a respins cererea de schimbare a prenumelui, ceea ce petenta nu a

făcut.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, C.E., solicitând să se constate că s-a adresat în termen, în

condițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în procedură prealabilă, Ministerului

de Interne - Evidența Populației, astfel încât în mod greșit prin sentința

atacată în cauză, cu recurs, i s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Recursul este întemeiat și

urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la 13 februarie 2003, C.E. a formulat contestație împotriva adresei nr.

147121 din 4 februarie 2003, emisă de Ministerul de Interne - Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția Evidența Populației, prin care

i s-a făcut cunoscut că se refuză cererea prin care a solicitat să-i fie

schimbat prenumele din E.C., în L.F.R.

Pârâta a motivat refuzul, în

sensul că vecinii nu o cunosc sub acest prenume.

Prin sentința nr. 1600 din

11 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, a declinat

competența soluționării cauzei, la Curtea de Apel București.

Curtea de Apel București,

prin sentința nr. 1612 din 15 octombrie 2003, prin admiterea excepției

formulată de intimatul-pârât, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de

petentă. Aceasta, întrucât nu a formulat plângere prealabilă împotriva

respingerii cererii de schimbare a numelui, conform art. 18 alin. (3) din O.G. nr.

41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor

persoanelor fizice, la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.

Se constată că petenta a

primit pe 4 februarie 2003, de la Ministerul de Interne - Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei, adresa nr. 147121, prin care i se comunică

decizia nr. 65 din 3 februarie 2003, prin care i s-a comunicat decizia de

respingere a cererii de schimbare pe cale administrativă a prenumelui.

Din adresa emisă de

Ministerul Administrației și Internelor rezultă că petenta a contestat această

decizie nr. 65 din 3 februarie 2003, la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și

Contencios.

Cum petenta și-a manifestat

dezacordul cu decizia nr. 65 din 3 februarie 2003, pe care a considerat-o

abuzivă și vătămând drepturile sale, adresându-se Ministerului Administrației

și Internelor, organul superior Inspectoratul Național pentru Evidența

Populației, nu se poate susține că nu a încercat procedura prealabilă

administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a se

adresa instanței de judecată, în contencios administrativ.

Așa fiind, se constată că

sentința nr. 1612 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București,

este nelegală și urmează a fi modificată, cu trimiterea cauzei, pentru

rejudecare, instanța urmând a se pronunța pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.E. împotriva sentinței civile nr. 1612 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința, cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2004.