Decizia nr. 7258/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1612/2003 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la 9 decembrie 2003, C.E. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1612 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia. În motivarea recursului, petenta a susținut că a fost în audiență la Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și a depus și scris cerere pentru analizarea pe cale administrativă a cererii sale, îndeplinind, astfel, condițiile cerute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Petenta a precizat că a depus și acte, din care rezultă îndeplinirea cerinței art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel încât respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii sale, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este nelegală.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința nr. 1612 din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile administrative, excepție invocată de pârâtă. S-a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei. S-a motivat sentința, în sensul că reclamanta trebuia ca prealabil înregistrării acțiunii la instanța de judecată, să se adreseze Inspectoratului Național pentru Evidența Populației, după ce i s-a respins cererea de schimbare a prenumelui, ceea ce petenta nu a făcut.

Împotriva sentinței a declarat recurs, C.E., solicitând să se constate că s-a adresat în termen, în condițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în procedură prealabilă, Ministerului de Interne - Evidența Populației, astfel încât în mod greșit prin sentința atacată în cauză, cu recurs, i s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la 13 februarie 2003, C.E. a formulat contestație împotriva adresei nr. 147121 din 4 februarie 2003, emisă de Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția Evidența Populației, prin care i s-a făcut cunoscut că se refuză cererea prin care a solicitat să-i fie schimbat prenumele din E.C., în L.F.R.

Pârâta a motivat refuzul, în sensul că vecinii nu o cunosc sub acest prenume. Prin sentința nr. 1600 din 11 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, a declinat competența soluționării cauzei, la Curtea de Apel București. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1612 din 15 octombrie 2003, prin admiterea excepției formulată de intimatul-pârât, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de petentă. Aceasta, întrucât nu a formulat plângere prealabilă împotriva respingerii cererii de schimbare a numelui, conform art. 18 alin. (3) din O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.

Se constată că petenta a primit pe 4 februarie 2003, de la Ministerul de Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, adresa nr. 147121, prin care i se comunică decizia nr. 65 din 3 februarie 2003, prin care i s-a comunicat decizia de respingere a cererii de schimbare pe cale administrativă a prenumelui. Din adresa emisă de Ministerul Administrației și Internelor rezultă că petenta a contestat această decizie nr. 65 din 3 februarie 2003, la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios.

Cum petenta și-a manifestat dezacordul cu decizia nr. 65 din 3 februarie 2003, pe care a considerat-o abuzivă și vătămând drepturile sale, adresându-se Ministerului Administrației și Internelor, organul superior Inspectoratul Național pentru Evidența Populației, nu se poate susține că nu a încercat procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a se adresa instanței de judecată, în contencios administrativ. Așa fiind, se constată că sentința nr. 1612 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, este nelegală și urmează a fi modificată, cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare, instanța urmând a se pronunța pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de C.E. împotriva sentinței civile nr. 1612 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2004.