ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 555/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcția

Generală de Evidență Informatizată a Persoanei împotriva

sentinței civile nr.665 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel

București – Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul de Interne

reprezentat de consilierul juridic V.C. și intimata W.W. prin avocatul B.D.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate

ca nelegală și netemeinică și pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele prezentate în recurs.

Avocatul

B.D. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.710/CA/2001, reclamanta  W.W. în

contradictoriu cu Serviciul Independent de Evidență

Informatizată a persoanei a solicitat obligarea acesteia să-i

prelungească viza de ședere în România.

Cererea

s-a înregistrat la Tribunalul București – Secția V-a civilă

și de contencios administrativ.

Prin

sentința civilă nr.436/F/2001,s-a respins excepția

inadmisibilității acțiunii,  care s-a respins ca

neîntemeiată.

Reclamanta

a declarat recurs împotriva sentinței.

Prin

decizia nr.157/ 30.04.2002, s-a admis recursul, s-a casat sentința și

s-a reținut cauza pentru soluționare în fond.

S-a

avut în vedere faptul că Direcția Generală Evidență

Informatizată a Persoanei și Serviciul Independent de

Evidență Informatizată sunt unități fără

personalitate juridică, subordonate Ministerului de Interne care trebuie

să stea în proces, în calitate de pârât.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a venit în România la

data de 3.11.1999 cu părinții, ea fiind elevă.

În

anul 2000 autoritățile au refuzat prelungirea vizei de ședere,

deși era încă elevă.

A mai menționat că se află în îngrijirea

părinților cărora li s-a prelungit viza de ședere în

România, că locuiesc împreună și că nu poate urma cursurile

unei facultăți neavând viza de ședere în România.

Prin sentința nr.665/ 20.06.2002, s-a admis acțiunea

reclamantei. S-a anulat viza de ieșire din țară aplicată pe

pașaportul acesteia, a fost obligat pârâtul să emită un act

pentru prelungirea vizei de ședere.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Reclamanta a intrat în țară la data de 3.11.1999 cu

viză acordată de Ambasada României la Beijing, în scop de studii.

Când a ajuns în țară reclamanta s-a înscris la

Școala Internațională Chineză.

Aprobarea

dată de Ministerul Educației și Cercetării (fila 25 dosar

nr.710/2001) nu prevede pentru reclamantă, de a urma cursurile unei

școli de stat, atâta vreme cât în România există și

învățământ privat, ca o alternativă la cel de stat.

Reclamanta

a dovedit că a finalizat scopul pentru care a venit în România, astfel

că refuzul de a-i acorda viza de ședere în România este nejustificat.

Împotriva

sentinței a formulat recurs Ministerul de Interne, criticând-o astfel:

Viza

de intrare s-a acordat reclamantei prin scrisoarea de acceptare nr.76447 din

26.07.1999, prin care era repartizată pentru efectuarea anului

pregătitor pentru învățarea limbii române la Universitatea

București.

Intrată

în țară reclamanta nu s-a înscris în sistemul național de

învățământ și educație.

Școala

Internațională Chineză nu îndeplinește condițiile

prevăzute de lege pentru a fi integrată în sistemul național de

învățământ.

Reclamanta

avea obligația de a se prezenta și înscrie în instituția de

învățământ la care a fost repartizată, respectiv

Universitatea București.

În

plus, reclamanta avea obligația de a achita 215 USD – taxă de

școlarizare lunară, ceea ce nu a făcut.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Din

scrisoarea de acceptare nr.76447/ 26.07.1999 a Ministerului Educației

și Cercetării – fila 25 dosar nr.710/2001 – s-a dat aprobarea pentru

posibilitatea înscrierii la Unitersitatea București – și nu

obligativitatea înscrierii în sistemul de învâțământ național.

Înscrierea

la Școala Internațională Chineză și absolvirea

acesteia nu contravine scopului pentru care a venit în România, cu atât mai

mult cu cât, așa cum rezultă din scrisoarea de acceptare, nu a fost

repartizată la Universitatea București.

Reclamanta

având familia în București – părinții cu viză de

ședere în România, refuzul de a i se acorda viza de ședere în

continuare nu se justifică.

Constatându-se

sentința legală și temeinică, se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei, împotriva Sentinței civile nr.665 din 20

iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.