ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1698/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de  împotriva sentinței civile nr.975 din 23 octombrie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei reprezentată de consilierul juridic, lipsind

recurentul-reclamant .

Procedura completă.

S-a referit că recursul nu

a fost timbrat, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării.

Consilierul juridic a

solicitat anularea recursului, ca netimbrat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 mai 2002 la Tribunalul București, reclamantul  a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Serviciul Independent de Evidență Informatizată a

Persoanei din cadrul Ministerului de Interne să se constată refuzul

nejustificat de prelungire a vizei de ședere în România.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că măsura este abuzivă deoarece reclamantul nu se află în nici una din

situațiile prevăzute de art.11 din Legea nr.123/2001.

Prin sentința civilă nr.491

din 6 iunie 2002, Tribunalul București – Secția a V-a civilă și de contencios

administrativ a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată sub

nr.1345/2002.

Prin sentința civilă nr.975

din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel București –Secția de contencios

administrativ a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de  în

contradictoriu cu Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei.

Pentru a se pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în mod întemeiat pârâtul a

respins cererea reclamantului pentru prelungirea vizei de ședere în România,

întrucât în cererea respectivă acesta a declarat două adrese, una pentru sediul

social și alta pentru punctul de lucru, însă din verificările făcute s-a

constatat că societatea nu funcționează efectiv la nici una din adrese.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs , criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Verificând actele

dosarului, se reține că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru de

17.000 lei și timbrul judiciar de 1500 lei, deși prin citarea sa (fila 7 dosar

recurs) i s-a adus la cunoștință atât obligația de a timbra, cât și cuantumul

sumelor pe care trebuia să le achite.

Constatând neîndeplinirea

de către recurent a obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar, Curtea va aplica dispozițiile art.20 pct.3 din Legea

nr.146/1997 privind taxele judicare de timbru și ale art.9 alin.2 din Ordonanța

Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar, modificată și completată prin

Legea nr. 123/1997, în sensul că va anula ca netimbrat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat

de  împotriva sentinței civile nr.975 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ, ca netimbrat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 mai 2003.