ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a procedat la examinarea
recursului declarat de reclamantii R.I.si R.B.impotriva deciziei civile nr.
106 pronuntate la 30 septembrie 2002 de catre Curtea de Apel Timisoara -
Sectia civila.
La apelul nominal au lipsit recurentii
reclamanti R.I.si R.B.precum si intimata parata PRIMARIA COMUNEI VLADIMIRESCU -
Arad , citata in cauza prin primar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut de catre magistratul asistent
referatul cauzei mentionandu-se ca prin petitia depusa in dosar la 23
iunie 2003 intimata-parata a solicitat ca judecarea recursului sa se
desfasoare si in absenta sa.
Conform art. 242 din C.proc.civ.Curtea
a constatat cauza in stare de judecata ramanand in pronuntare asupra
recursului.
CURTEA,
deliberand asupra recursului declarat de
reclamantii R.I.si R.B.impotriva deciziei civile nr. 106 pronuntate la 30
septembrie 2002 de catre Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila, constata
urmatoarele:
Prin dispozitia nr. 190 emisa la 29 aprilie 2002 in
temeiul Legii nr. 10/2001 PRIMARUL COMUNEI VLADIMIRESCU din judetul Arad a
respins cererea prin care petitionarii R.I.si R.B.solicitasera restituirea in
natura a imobilului situat in comuna mentionata la adresa din str. V. Milea nr.
39, imobil identificat cu “CF nr. 2265 si nr. top. 3434”.
La 30 mai 2002 R.I.si R.B.au formulat o contestatie
impotriva acestei dispozitii, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului
Arad cu numarul de dosar 4189/2002.
Prin sentinta civila nr. 305 pronuntata la 25
iunie 2002 instanta astfel investita a respins contestatia, iar ulterior -
prin decizia civila nr. 106 pronuntata de Sectia civila a Curtii de Apel
Timisoara la 30 septembrie 2002 in dosarul nr. 5562/C/2002 - a fost respins si
apelul facut in cauza de reclamanti.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a
retinut in esenta ca imobilul a carui restituire in natura a fost solicitata
de reclamanti a avut destinatia de locuinta fiind cumparat de fostii chiriasi
conform art. 9 din Decretul 112/1995.
In acest context s-a apreciat ca este legala
dispozitia administrativa prin care cererea reclamantilor a fost respinsa
facandu-li-se in acelasi timp o oferta de acordare a unor masuri
reparatorii constand in despagubiri banesti.
Totodata instanta de apel a retinut ca solutia
data in fond este conforma cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr.
10/2001.
La 6 noiembrie 2002 reclamantii R.I.si R.B.au
declarat recurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi
inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul
de dosar 5133/2002.
In motivarea recursului s-a sustinut in esenta ca
imobilul care formeaza obiectul litigiului a fost grevat de un drept de de
uzufruct viager constituit in favoarea numitilor H.I.si H.E., drept care s-a
stins in anul 1984, astfel incat numai din acel an R.I.si R.B.au devenit
“proprietari in drept deplin”.
In aceeasi ordine de idei s-a afirmat ca preluarea
imobilului dispusa in anul 1980 in temeiul Decretului nr. 223/1974 nu putea
fi efectuata in mod legal decat dupa un an de la decesul ultimului dintre
sotii H., deces intervenit in anul 1984.
In raport cu toate aceste argumente s-a sustinut ca
recurentii isi pastreaza calitatea de proprietari ai imobilului aflat in
litigiu.
In ceea ce o priveste intimata PRIMARIA COMUNEI
VLADIMIRESCU - Arad a solicitat respingerea recursului.
Avand a se pronunta asupra recursului astfel
declarat Curtea retine ca prin natura lor argumentele aduse in sustinerea
lui corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 punctele 8, 9 si 10
din C.proc.civ..
Prin urmare aceste texte de lege vor
fi avute in vedere in analizarea recursului desi nu au fost invocate in
mod expres de recurenti, respectiva deficienta de motivare fiind remediabila
din oficiu in raport cu prevederile art. 306 alineatul ultim din
C.proc.civ..
Odata facuta aceasta precizare prealabila de ordin
procedural, Curtea retine ca recursul este nefondat pentru considerentele
care vor fi expuse in continuare.
In acest sens este de retinut ca imobilul care
formeaza obiectul litigiului a fost mai intai inchiriat catre S.H.conform
contractului nr. 655/1 noiembrie 1988, iar ulterior a fost vandut familiei
S.H.si S.E. conform contractului nr. 72 / 24 ianuarie 1997, ambele contracte
fiind depuse in copie in dosarul primei instante (filele 16-17 si 19-20).
Este de asemenea de observat ca existenta acestor
acte juridice si in primul rand a contractului de cumparare incheiat de fostii
chiriasi a fost evocata in considerentele deciziei administrative nr. 190
din 29 aprilie 2002 ca principal motiv al respingerii cererii reclamantilor
de restituire a imobilului in natura.
Cu toate acestea nici in fata primei instante si
nici in caile de atac reclamantii nu au pus in discutie validitatea titlului
de proprietate al fostilor chiriasi, astfel incat decizia administrativa si
hotararile judecatoresti pronuntate in cauza sunt intrutotul conforme
prevederilor Legii nr. 10/2001.
In contextul aratat sunt lipsite de relevanta
sustinerile facute de reclamanti in motivarea recursului si care nici nu isi
gasesc de altfel confirmarea in materialul probatoriu.
Curtea retine de pilda ca preluarea imobilului
reclamantilor a intervenit nu in perioada 1984-1985 cum se sustine in motivarea
recursului ci la 8 aprilie 1980 cand fostul “birou permanent” al “comitetului
executiv” al “consiliului popular al judetului Arad” a emis in acest sens
decizia nr. 231/1980 procedandu-se in mod corespunzator si la intabularea
dreptului de proprietate al statului (filele 12 si 14 verso din dosarul de
fond).
Nu in ultimul rand este de observat ca pe langa
respingerea cererii de restituire in natura a imobilului dispozitia
administrativa nr. 190 din 29 aprilie 2002 cuprinde si o oferta de acordare
catre R.I.si R.B.a unor despagubiri banesti determinabile potrivit procedurii
instituite de Legea nr. 10/2001 si care ar urma sa se adauge despagubirilor
in valoare de 35 000 lei de care recurentii-reclamanti au beneficiat
conform deciziei din anul 1980 cu ocazia preluarii de catre stat a imobilul
care le apartinuse.
Retinand deci ca in cauza nu isi gasesc incidenta
nici una dintre prevederile art. 304 din C.proc.civ.mai sus amintite, Curtea
urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1 din acelasi cod respingand recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantii R.I.si
R.B.impotriva deciziei civile nr. 106 din 30 septembrie 2002 a Curtii de
Apel Timisoara - Sectia civila.
Irevocabila.
Pronunțată
în ședință publică astăzi,
27 iunie 2003