ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2003

S-a procedat la examinarea recursului declarat de reclamantii R.I.si R.B.impotriva deciziei civile nr. 106 pronuntate la 30 septembrie 2002 de catre Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila. La apelul nominal au lipsit recurentii reclamanti R.I.si R.B.precum si intimata parata PRIMARIA COMUNEI VLADIMIRESCU - Arad , citata in cauza prin primar. Procedura legal indeplinita. S-a facut de catre magistratul asistent referatul cauzei mentionandu-se ca prin petitia depusa in dosar la 23 iunie 2003 intimata-parata a solicitat ca judecarea recursului sa se desfasoare si in absenta sa. Conform art. 242 din C.proc.civ.Curtea a constatat cauza in stare de judecata ramanand in pronuntare asupra recursului.

CURTEA, deliberand asupra recursului declarat de reclamantii R.I.si R.B.impotriva deciziei civile nr. 106 pronuntate la 30 septembrie 2002 de catre Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila, constata urmatoarele: Prin dispozitia nr. 190 emisa la 29 aprilie 2002 in temeiul Legii nr. 10/2001 PRIMARUL COMUNEI VLADIMIRESCU din judetul Arad a respins cererea prin care petitionarii R.I.si R.B.solicitasera restituirea in natura a imobilului situat in comuna mentionata la adresa din str. V. Milea nr. 39, imobil identificat cu “CF nr. 2265 si nr. top. 3434”. La 30 mai 2002 R.I.si R.B.au formulat o contestatie impotriva acestei dispozitii, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Arad cu numarul de dosar 4189/2002.

Prin sentinta civila nr. 305 pronuntata la 25 iunie 2002 instanta astfel investita a respins contestatia, iar ulterior - prin decizia civila nr. 106 pronuntata de Sectia civila a Curtii de Apel Timisoara la 30 septembrie 2002 in dosarul nr. 5562/C/2002 - a fost respins si apelul facut in cauza de reclamanti. Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut in esenta ca imobilul a carui restituire in natura a fost solicitata de reclamanti a avut destinatia de locuinta fiind cumparat de fostii chiriasi conform art. 9 din Decretul 112/1995. In acest context s-a apreciat ca este legala dispozitia administrativa prin care cererea reclamantilor a fost respinsa facandu-li-se in acelasi timp o oferta de acordare a unor masuri reparatorii constand in despagubiri banesti.

Totodata instanta de apel a retinut ca solutia data in fond este conforma cu prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. La 6 noiembrie 2002 reclamantii R.I.si R.B.au declarat recurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar 5133/2002. In motivarea recursului s-a sustinut in esenta ca imobilul care formeaza obiectul litigiului a fost grevat de un drept de de uzufruct viager constituit in favoarea numitilor H.I.si H.E., drept care s-a stins in anul 1984, astfel incat numai din acel an R.I.si R.B.au devenit “proprietari in drept deplin”.

In aceeasi ordine de idei s-a afirmat ca preluarea imobilului dispusa in anul 1980 in temeiul Decretului nr. 223/1974 nu putea fi efectuata in mod legal decat dupa un an de la decesul ultimului dintre sotii H., deces intervenit in anul 1984. In raport cu toate aceste argumente s-a sustinut ca recurentii isi pastreaza calitatea de proprietari ai imobilului aflat in litigiu. In ceea ce o priveste intimata PRIMARIA COMUNEI VLADIMIRESCU - Arad a solicitat respingerea recursului. Avand a se pronunta asupra recursului astfel declarat Curtea retine ca prin natura lor argumentele aduse in sustinerea lui corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 punctele 8, 9 si 10 din C.proc.civ.. Prin urmare aceste texte de lege vor fi avute in vedere in analizarea recursului desi nu au fost invocate in mod expres de recurenti, respectiva deficienta de motivare fiind remediabila din oficiu in raport cu prevederile art. 306 alineatul ultim din C.proc.civ..

Odata facuta aceasta precizare prealabila de ordin procedural, Curtea retine ca recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse in continuare. In acest sens este de retinut ca imobilul care formeaza obiectul litigiului a fost mai intai inchiriat catre S.H.conform contractului nr. 655/1 noiembrie 1988, iar ulterior a fost vandut familiei S.H.si S.E. conform contractului nr. 72 / 24 ianuarie 1997, ambele contracte fiind depuse in copie in dosarul primei instante (filele 16-17 si 19-20). Este de asemenea de observat ca existenta acestor acte juridice si in primul rand a contractului de cumparare incheiat de fostii chiriasi a fost evocata in considerentele deciziei administrative nr. 190 din 29 aprilie 2002 ca principal motiv al respingerii cererii reclamantilor de restituire a imobilului in natura.

Cu toate acestea nici in fata primei instante si nici in caile de atac reclamantii nu au pus in discutie validitatea titlului de proprietate al fostilor chiriasi, astfel incat decizia administrativa si hotararile judecatoresti pronuntate in cauza sunt intrutotul conforme prevederilor Legii nr. 10/2001. In contextul aratat sunt lipsite de relevanta sustinerile facute de reclamanti in motivarea recursului si care nici nu isi gasesc de altfel confirmarea in materialul probatoriu. Curtea retine de pilda ca preluarea imobilului reclamantilor a intervenit nu in perioada 1984-1985 cum se sustine in motivarea recursului ci la 8 aprilie 1980 cand fostul “birou permanent” al “comitetului executiv” al “consiliului popular al judetului Arad” a emis in acest sens decizia nr. 231/1980 procedandu-se in mod corespunzator si la intabularea dreptului de proprietate al statului (filele 12 si 14 verso din dosarul de fond).

Nu in ultimul rand este de observat ca pe langa respingerea cererii de restituire in natura a imobilului dispozitia administrativa nr. 190 din 29 aprilie 2002 cuprinde si o oferta de acordare catre R.I.si R.B.a unor despagubiri banesti determinabile potrivit procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 si care ar urma sa se adauge despagubirilor in valoare de 35 000 lei de care recurentii-reclamanti au beneficiat conform deciziei din anul 1980 cu ocazia preluarii de catre stat a imobilul care le apartinuse. Retinand deci ca in cauza nu isi gasesc incidenta nici una dintre prevederile art. 304 din C.proc.civ.mai sus amintite, Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1 din acelasi cod respingand recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantii R.I.si R.B.impotriva deciziei civile nr. 106 din 30 septembrie 2002 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2003