ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 86/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanții B.Z.și B.A.împotriva

deciziei nr.23 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

La

apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți și intimatul Statul Român prin

Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Procedura

completă.

Se

referă că ambele părți au cerut judecarea în lipsă.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului  civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.676 din 9 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții

B.Z.și B.A.în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul

local Timișoara.

Instanța

a reținut că reclamanții au solicitat să li se restituie imobilul cu nr.top

761  în  prezent comasat  în nr.top  15988/1  situat  pe  Bd.Take Ionescu

nr.55, constând în grădină (a cărei suprafață revendicată a fost precizată ca

fiind de 480 mp.),  înscris în CF 562 Timișoara, transnotată din CF 473 Timișoara;

s-a cerut de asemenea să se dispună restabilirea situației anterioare de CF în

sensul radierii dreptului Statului Român și înscrierii dreptului reclamanților.

Instanța

de fond a reținut că terenul în litigiu a aparținut intimatei S.A., născută S.

și a fost expropriat prin Decretul nr.476/1967 în vederea sistematizării și

construirii unui ansamblu de locuințe. Reclamanții nu au reușit să facă dovada

că sunt moștenitorii legali ai numitei S., iar pe de altă parte pe terenul ce

se solicită a fi retrocedat se află amplasate sau sunt în curs de sistematizare

utilități publice.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie

și solicitând schimbarea ei, cu consecința admiterii acțiunii precizate.

În

motivarea apelului s-a arătat că suprafața de teren a cărei retrocedare se cere

nu intră în planul de sistematizare al municipiului și este liber de

construcții, putând fi restituit reclamanților.

În

faza de apel s-a efectuat la 25 februarie 2002 o cercetare locală.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.23 din 27 februarie 2002 a respins

apelul ca nefondat.

S-a

reținut că parcela de 480 mp. în litigiu este în mod vădit de utilitate

publică, fiind ocupată de o alee de acces betonată către un mare complex

comercial și un spațiu verde aferent, cu aspect de parc, astfel încât

restituirea sa nu este posibilă.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții, creiticând-o în sensul

prevederilor art.304 pct.7,9 și 10 C.proc.civ.

Recurenții

au susținut în esență că: - respingerea apelului s-a făcut cu o  motivare

contradictorie și străină de natura pricinii, fără a se face referire la actele

normative care reglementează materia;

-

instanțele au aplicat greșit prevederile Legii

nr.33/1994, omițând să observe că scopul exproprierii nu a fost atins;

- instanțele nu au avut în vedere împrejurarea, dovedită prin

probatorii, că terenul în litigiu nu este afectat de utilități publice, astfel

încât poate fi retrocedat.

Intimatul

pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând

actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reține

următoarele:

Instanța

de fond a stabilit în mod corect, sub un prim aspect, că reclamanții nu și-au

dovedit calitatea procesuală activă, în sensul de a fi moștenitorii legali ai

proprietarului tabular expropriat, numita S.A. năs.S.. Această situație, care

nu a mai fost examinată de către instanța de apel, ar justifica prin ea însăși

respingerea recursului ca nefondat.

Pe

de altă parte, soluțiile sunt corecte și în ceea ce privește aprecierea

scopului exproprierii ca fiind atins. Decizia Cutrții de apel este complet și

convingător motivată, cu referire la actele normative incidente în cauză. În

plus, atât expertiza cât și cercetarea locală au relevat că suprafața de 480

m.p. constituie unica posibilitate de acces din Bd. Take Ionescu către un mare

complex comercial, fiind compusă din aleea pietonală și spațiu verde aferent.

Așa fiind,  în mod corect s-a apreciat că nu sunt în mod cumulativ întrunite

cerințele prevăzute de art.35 din Legea nr.3371994, astfel încât recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții B.Z.și B.A.împotriva deciziei nr.23 din 27

februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2003.