ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 86/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B.Z.și B.A.împotriva deciziei nr.23 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara. La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți și intimatul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara. Procedura completă. Se referă că ambele părți au cerut judecarea în lipsă. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.676 din 9 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții B.Z.și B.A.în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul local Timișoara.

Instanța a reținut că reclamanții au solicitat să li se restituie imobilul cu nr.top 761 în prezent comasat în nr.top 15988/1 situat pe Bd.Take Ionescu nr.55, constând în grădină (a cărei suprafață revendicată a fost precizată ca fiind de 480 mp.), înscris în CF 562 Timișoara, transnotată din CF 473 Timișoara; s-a cerut de asemenea să se dispună restabilirea situației anterioare de CF în sensul radierii dreptului Statului Român și înscrierii dreptului reclamanților. Instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a aparținut intimatei S.A., născută S. și a fost expropriat prin Decretul nr.476/1967 în vederea sistematizării și construirii unui ansamblu de locuințe. Reclamanții nu au reușit să facă dovada că sunt moștenitorii legali ai numitei S., iar pe de altă parte pe terenul ce se solicită a fi retrocedat se află amplasate sau sunt în curs de sistematizare utilități publice.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând schimbarea ei, cu consecința admiterii acțiunii precizate. În motivarea apelului s-a arătat că suprafața de teren a cărei retrocedare se cere nu intră în planul de sistematizare al municipiului și este liber de construcții, putând fi restituit reclamanților. În faza de apel s-a efectuat la 25 februarie 2002 o cercetare locală. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.23 din 27 februarie 2002 a respins apelul ca nefondat. S-a reținut că parcela de 480 mp. în litigiu este în mod vădit de utilitate publică, fiind ocupată de o alee de acces betonată către un mare complex comercial și un spațiu verde aferent, cu aspect de parc, astfel încât restituirea sa nu este posibilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, creiticând-o în sensul prevederilor art.304 pct.7,9 și 10 C.proc.civ. Recurenții au susținut în esență că: - respingerea apelului s-a făcut cu o motivare contradictorie și străină de natura pricinii, fără a se face referire la actele normative care reglementează materia; - instanțele au aplicat greșit prevederile Legii nr.33/1994, omițând să observe că scopul exproprierii nu a fost atins; - instanțele nu au avut în vedere împrejurarea, dovedită prin probatorii, că terenul în litigiu nu este afectat de utilități publice, astfel încât poate fi retrocedat. Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a stabilit în mod corect, sub un prim aspect, că reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul de a fi moștenitorii legali ai proprietarului tabular expropriat, numita S.A. năs.S.. Această situație, care nu a mai fost examinată de către instanța de apel, ar justifica prin ea însăși respingerea recursului ca nefondat. Pe de altă parte, soluțiile sunt corecte și în ceea ce privește aprecierea scopului exproprierii ca fiind atins. Decizia Cutrții de apel este complet și convingător motivată, cu referire la actele normative incidente în cauză. În plus, atât expertiza cât și cercetarea locală au relevat că suprafața de 480 m.p.

constituie unica posibilitate de acces din Bd. Take Ionescu către un mare complex comercial, fiind compusă din aleea pietonală și spațiu verde aferent. Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că nu sunt în mod cumulativ întrunite cerințele prevăzute de art.35 din Legea nr.3371994, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.Z.și B.A.împotriva deciziei nr.23 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.