ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 193/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș

sub nr. 1091 din 17 ianuarie 2001, reclamanta L.I. a chemat în judecată pe

pârâtul Consiliul Local Timișoara, pentru, ca prin hotărâre judecătorească, să

se constate că imobilul înscris în CF 601 Timișoara nr.top. 749 constând din

grădina în suprafață de 957 mp a fost trecut în mod abuziv în proprietatea

statului, să se constate nulitatea absolută a titlului, să se dispună

rectificarea CF prin restabilirea situației anterioare, în sensul radierii

dreptului de proprietate al statului și înscrierea dreptului ei de proprietate,

să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie folosința

terenului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

antecesorii ei, P.B.I. și P.C. au fost proprietarii terenului situat în

Timișoara, înscris în CF nr. 601 Timișoara, că este unica moștenitoare a

acestora; că imobilul a fost expropriat prin DCS nr. 35/1972 fără plata vreunei

despăgubiri, că scopul exproprierii a fost de a se construi pe teren un bloc;

că blocul nu a fost edificat pe acest teren, iar acesta nu este afectat de nici

o utilitate publică; că pe teren s-a improvizat un drum de acces prin spatele

blocului din Timișoara, fără a exista o documentație legală, că după 1990, pe

teren, locatarii au cultivat legume, depozitează gunoaie, au amplasat un

chioșc; că 276 mp din teren sunt ocupate de o parcare neautorizată.

Reclamanta a depus la dosar o precizare de

acțiune, prin care a solicitat ca intabularea dreptului de proprietate să se

facă potrivit propunerilor expertului și conform planului topografic.

Prin sentința civilă nr. 915/PI din 10 decembrie

2001, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta L.I. împotriva

pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

A constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 356

Timișoara, nr. top. 749 (transcris în CF nr.601 Timișoara și apoi comasat cu

alte parcele sub nr. top. 25957 – 26035 și înscris în CF nr. 562 Timișoara) constând

din grădină în Timișoara, în suprafață de 957 mp a fost expropriat fără ca

scopul exproprierii să fie realizat.

S-a constatat nulitatea absolută a titlului de

trecere în proprietatea statului a imobilului.

S-a dispus rectificarea cărții funciare și

restituirea către reclamantă a suprafeței de teren conform expertizei efectuată

de expert Z.I. care face parte integrantă din hotărâre.

S-a stabilit ce număr de parcele rămân în

proprietatea Statului Român și ce parcele rămân în favoarea reclamantei.

Tribunalul

a reținut că proprietari tabulari ai terenului în suprafață de 957 mp, înscris

în CF nr. 356 Timișoara și transcris în CF nr.601 Timișoara, nr. top. 749,

constând în grădină situată în Timișoara, au fost antecesorii reclamantei,

P.B.I. și P.C.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor, iar din expertiza efectuată

în cauză, a rezultat că pe terenul în litigiu au fost efectuate lucrări de

construcții, parcela nefiind afectată detalii de sistematizare, scopul

exproprierii nefiind finalizat.

Pe terenul în litigiu nu sunt construite în

subteran unități publice, conducte de scurgere a apelor fluviale și reziduale

sau altele, nu există cămine sau grup de scurgere – parcarea auto din completul

comercial are asigurat accesul. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

apel Consiliul Local Timișoara, susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea

reclamantei și s-a dispus restituirea suprafeței de 347 mp, deoarece, prin

aceasta, s-a închis singurul drum de acces auto la parcarea de lângă complexul

comercial.

Prin decizia civilă nr. 29 din 7 martie 2002,

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

În pronunțarea deciziei, Curtea de Apel a

reținut că reclamanta nu poate fi privată de reîntregirea dreptului său de

proprietate, câtă vreme, expertiza efectuată în cauză a statuat că la parcarea

auto existentă în completul comercial este asigurat accesul, atât din strada T.,

cât și din b-dul T.I., unde se poate amenaja accesul, cu cheltuieli minime,

aceasta mai ales, în condițiile în care asupra terenului supus retrocedării nu

există construcții secundare, iar o nouă cerere de expropriere pentru

satisfacerea unor obiective publice nu a mai fost formulată.

În contra acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara susținând că, pe terenul

aflat în litigiu, se află singurul drum de acces auto la parcarea situată în

spatele complexului comercial și că accesul propus de expert, este, de fapt, o

alee de pământ între clădiri, improprie circulației auto.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în

suprafață de 957 mp, reprezentând o grădină ce i-a fost expropriată prin

Decretul nr. 53/1972 pentru sistematizarea zonei și edificarea de blocuri cu

destinația de locuințe. Expertiza efectuată în cauză a stabilit ca pe terenul

în litigiu nu au fost efectuate lucrări de construcții, parcela în litigiu

nefiind afectată de detalii de sistematizare, sau de vreo utilitate publică,

astfel cum, rezultă din avizele regiilor de resort, Renel, Romtelecom, Calor,

Aquatim, DGN, existente la dosar.

De asemenea, parcarea auto are asigurate drumuri

de acces dinspre str. T. și b-dul T.I.

Cum, în speță, rezultă fără echivoc, că imobilul

litigios nu a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost expropriat, și cum

acest scop (construcția unui bloc de locuințe) nu s-a realizat, corect

instanțele de fond și de apel au stabilit că se impune retrocedarea lui, cu

atât mai mult, cu cât, în cauză, nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate

publică.

Față de cele ce preced, în mod corect și legal

s-a dispus recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

imobilului din litigiu, astfel că, recursul se privește nefondat, urmând a fi

respins, ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 29 din 7 martie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

ianuarie 2003.