ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9667/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 803 din 22 ianuarie 1999, reclamanta B.M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând obligarea acestuia la restituirea suprafeței de 715 mp teren situat în Timișoara, întabulat în C.F. Timișoara, desprins din nr. top 26907-26923 și expropriat în baza Decretului nr. 308/1976 pentru utilitate publică. Reclamanta a formulat acțiunea în calitate de succesoare a proprietarului tabular S.E. senior de la care s-a expropriat imobilul. Acțiunea a fost admisă prin sentința nr. 797/PI din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr. 77 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Recursul declarat de pârât a fost admis prin decizia nr. 1202 din 23 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, casându-se atât decizia instanței de apel cât și sentința tribunalului și trimițându-se cauza spre rejudecare instanței de fond. S-a reținut că, potrivit art. 112 C. proc. civ., reclamanta avea obligația de a arăta în acțiune motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, precum și dovezile pe care se sprijină. Cererea reclamantei era informă, sub acest aspect, neindicând temeiul său legal. S-a reținut necesitatea suplimentării probatoriului în sensul dovedirii calității procesuale a reclamantei, a existenței actului de expropriere și a situării imobilului la adresa indicată în acțiune.

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Timiș, secția civilă a pronunțat sentința nr. 907/PI din 10 decembrie 2001, prin care a admis acțiunea; a dispus retrocedarea către reclamantă a suprafeței de 696 mp teren încorporat în parcelele identificate topografic sub nr. 26907 și nr. 26923, întabulate în C.F. Timișoara. De asemeni s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului cu privire la suprafața retrocedată și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la aceasta. S-a reținut că reclamanta a făcut dovada calității sale procesuale cu acte de stare civilă, respectiv că este nepoată de fiică a fostei proprietare tabulare, precum și cu declarații de martori că a acceptat tacit succesiunea după aceasta.

S-a mai reținut că decretul de expropriere nu constituie o probă utilă cauzei, atâta vreme cât statul s-a întabulat cu titlul de expropriere, iar instanța nu a fost învestită cu cercetarea validității exproprierii. Instanța de fond a stabilit că imobilul în litigiu a fost identificat cu datele de carte funciară, neavând relevanță denumirea străzii pe care se află și numărul administrativ. Printr-o expertiză tehnică s-a evidențiat faptul că terenul expropriat a fost ocupat parțial cu construcții de utilitate publică, rămânând o diferență de 696 mp neocupată, dar cu rețele edilitare pentru care proprietarii acestora au dat reclamantei avize de restituire. Apelul declarat de pârât a fost respins, ca neîntemeiat, prin decizia nr. 39 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a reținut că, pe terenul în litigiu nu sunt evidențiate detalii de sistematizare și construcție care să conducă la ideea că pe acest teren s-au edificat ori se vor edifica construcții și instalații potrivit planului urbanistic inițial sau celui viitor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul susține că terenul nu poate fi retrocedat reclamantei pentru că este ocupat cu rețele subterane de apă și energie electrică, precum și cu rețele stradale și pentru că nu s-a avut în vedere dreptul de superficie al R.A. A. asupra parcelei cu nr. top 26923/2. Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează. Prin acțiune, reclamanta a solicitat retrocedarea suprafeței de 715 mp teren expropriat, susținând că este succesoarea proprietarului tabular S.E.

senior. Într-un prim ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza s-a stabilit că reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală, dispunându-se completarea probatoriului în acest sens. Reclamanta nu a satisfăcut această obligație, motiv pentru care, în recurs, la termenul de judecată din 22 octombrie 2003, instanța a solicitat depunerea de înscrisuri privind devoluțiunea succesorală după S.E. junior, iar la termenul din 17 martie 2004 a suspendat judecata cauzei pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. După repunerea cauzei pe rol s-a depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 114 din 22 septembrie 2004 care face dovada calității de succesoare a mamei reclamantei, respectiv a defunctei K.M.I.

(decedată la 3 octombrie 1990) după bunica reclamantei, respectiv după proprietara tabulară S.E. (identică cu S.E., conform certificatului de naționalitate nr.1647/23 octombrie 1947), decedată la 26 august 1971, dar nu face dovada calității de succesoare a reclamantei după mama sa, actele de stare civilă nefiind suficiente, așa cum eronat a reținut instanța de fond și a preluat instanța de apel. Prin expertiza tehnică efectuată în cauză, în primul ciclu procesual, la instanța de fond s-a realizat o identificare și dezmembrare a parcelei de 696 mp teren care s-a retrocedat reclamantei fără ca la dosar să fie depuse toate extrasele de C.F. care vizează terenul în cauză, mai exact C.F., precum și decretul de expropriere nr. 308/1976 cu anexa care o vizează pe antecesoarea reclamantei, acestea fiind necesare pentru a se verifica întinderea suprafeței expropriate, titularul dreptului asupra terenului expropriat și identitatea terenului expropriat.

Susținerea instanței de fond, preluată de instanța de apel, că decretul de expropriere nu constituie o probă utilă cauzei este eronată. Proba este utilă nu pentru a verifica legalitatea exproprierii, ci identitatea și întinderea terenului expropriat. Extrasul din C.F. Timișoara nu face dovada suprafeței expropriate de la antecesoarea reclamantei și nu explică identitatea terenului expropriat la momentul anterior exproprierii. Toate aceste elemente de probatoriu sunt necesare pentru a verifica susținerile recurentului în sensul că terenul nu poate fi retrocedat pentru că s-a realizat scopul exproprierii, respectiv s-au ridicat blocurile de locuințe, iar terenul este ocupat de utilități (canalizare, rețele electrice, rețea stradală).

Numai după identificarea, pe bază de înscrisuri a suprafeței expropriate și numai după refacerea expertizei tehnice cu cercetarea expresă a construcțiilor și utilităților aflate pe teren, se poate stabili, în condiții legale, dacă retrocedarea este posibilă sau nu. Pentru toate aceste considerente se va admite recursul, se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe [art. 312 alin. (1), (2), (3) și art. 313 C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 39 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.