ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9667/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Timiș sub nr. 803 din 22 ianuarie 1999, reclamanta B.M.V. a chemat

în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând

obligarea acestuia la restituirea suprafeței de 715 mp teren situat în

Timișoara, întabulat în C.F. Timișoara, desprins din nr. top 26907-26923 și

expropriat în baza Decretului nr. 308/1976 pentru utilitate publică. Reclamanta

a formulat acțiunea în calitate de succesoare a proprietarului tabular S.E.

senior de la care s-a expropriat imobilul.

Acțiunea a fost admisă prin sentința

nr. 797/PI din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței a fost respins prin decizia nr. 77 din 30 iunie 2000 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Recursul declarat de pârât a fost

admis prin decizia nr. 1202 din 23 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție,

secția civilă, casându-se atât decizia instanței de apel cât și sentința

tribunalului și trimițându-se cauza spre rejudecare instanței de fond.

S-a reținut că, potrivit art. 112 C.

proc. civ., reclamanta avea obligația de a arăta în acțiune motivele de fapt și

de drept pe care se întemeiază, precum și dovezile pe care se sprijină. Cererea

reclamantei era informă, sub acest aspect, neindicând temeiul său legal.

S-a reținut necesitatea

suplimentării probatoriului în sensul dovedirii calității procesuale a

reclamantei, a existenței actului de expropriere și a situării imobilului la

adresa indicată în acțiune.

Procedând la rejudecarea cauzei,

Tribunalul Timiș, secția civilă a pronunțat sentința nr. 907/PI din 10

decembrie 2001, prin care a admis acțiunea; a dispus retrocedarea către

reclamantă a suprafeței de 696 mp teren încorporat în parcelele identificate

topografic sub nr. 26907 și nr. 26923, întabulate în C.F. Timișoara. De asemeni

s-a dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de

proprietate al Statului cu privire la suprafața retrocedată și înscrierea

dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la aceasta.

S-a reținut că reclamanta a făcut

dovada calității sale procesuale cu acte de stare civilă, respectiv că este

nepoată de fiică a fostei proprietare tabulare, precum și cu declarații de

martori că a acceptat tacit succesiunea după aceasta.

S-a mai reținut că decretul de

expropriere nu constituie o probă utilă cauzei, atâta vreme cât statul s-a

întabulat cu titlul de expropriere, iar instanța nu a fost învestită cu

cercetarea validității exproprierii.

Instanța de fond a stabilit că

imobilul în litigiu a fost identificat cu datele de carte funciară, neavând

relevanță denumirea străzii pe care se află și numărul administrativ.

Printr-o expertiză tehnică s-a

evidențiat faptul că terenul expropriat a fost ocupat parțial cu construcții de

utilitate publică, rămânând o diferență de 696 mp neocupată, dar cu rețele

edilitare pentru care proprietarii acestora au dat reclamantei avize de

restituire.

Apelul declarat de pârât a fost

respins, ca neîntemeiat, prin decizia nr. 39 din 14 martie 2002 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

S-a reținut că, pe terenul în

litigiu nu sunt evidențiate detalii de sistematizare și construcție care să

conducă la ideea că pe acest teren s-au edificat ori se vor edifica construcții

și instalații potrivit planului urbanistic inițial sau celui viitor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul susține că terenul nu

poate fi retrocedat reclamantei pentru că este ocupat cu rețele subterane de

apă și energie electrică, precum și cu rețele stradale și pentru că nu s-a avut

în vedere dreptul de superficie al R.A. A. asupra parcelei cu nr. top 26923/2.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce urmează.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

retrocedarea suprafeței de 715 mp teren expropriat, susținând că este

succesoarea proprietarului tabular S.E. senior. Într-un prim ciclu procesual pe

care l-a parcurs cauza s-a stabilit că reclamanta nu și-a dovedit calitatea

procesuală, dispunându-se completarea probatoriului în acest sens. Reclamanta

nu a satisfăcut această obligație, motiv pentru care, în recurs, la termenul de

judecată din 22 octombrie 2003, instanța a solicitat depunerea de înscrisuri

privind devoluțiunea succesorală după S.E. junior, iar la termenul din 17

martie 2004 a suspendat judecata cauzei pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. După repunerea cauzei pe rol s-a depus certificatul de calitate de

moștenitor nr. 114 din 22 septembrie 2004 care face dovada calității de succesoare

a mamei reclamantei, respectiv a defunctei K.M.I. (decedată la 3 octombrie

1990) după bunica reclamantei, respectiv după proprietara tabulară S.E.

(identică cu S.E., conform certificatului de naționalitate nr.1647/23 octombrie

1947), decedată la 26 august 1971, dar nu face dovada calității de succesoare a

reclamantei după mama sa, actele de stare civilă nefiind suficiente, așa cum

eronat a reținut instanța de fond și a preluat instanța de apel.

Prin expertiza tehnică efectuată în

cauză, în primul ciclu procesual, la instanța de fond s-a realizat o

identificare și dezmembrare a parcelei de 696 mp teren care s-a retrocedat

reclamantei fără ca la dosar să fie depuse toate extrasele de C.F. care vizează

terenul în cauză, mai exact C.F., precum și decretul de expropriere nr. 308/1976

cu anexa care o vizează pe antecesoarea reclamantei, acestea fiind necesare

pentru a se verifica întinderea suprafeței expropriate, titularul dreptului

asupra terenului expropriat și identitatea terenului expropriat. Susținerea instanței

de fond, preluată de instanța de apel, că decretul de expropriere nu constituie

o probă utilă cauzei este eronată. Proba este utilă nu pentru a verifica

legalitatea exproprierii, ci identitatea și întinderea terenului expropriat.

Extrasul din C.F. Timișoara nu face dovada suprafeței expropriate de la

antecesoarea reclamantei și nu explică identitatea terenului expropriat la

momentul anterior exproprierii.

Toate aceste elemente de probatoriu

sunt necesare pentru a verifica susținerile recurentului în sensul că terenul

nu poate fi retrocedat pentru că s-a realizat scopul exproprierii, respectiv

s-au ridicat blocurile de locuințe, iar terenul este ocupat de utilități

(canalizare, rețele electrice, rețea stradală).

Numai după identificarea, pe bază de

înscrisuri a suprafeței expropriate și numai după refacerea expertizei tehnice

cu cercetarea expresă a construcțiilor și utilităților aflate pe teren, se

poate stabili, în condiții legale, dacă retrocedarea este posibilă sau nu.

Pentru toate aceste considerente se

va admite recursul, se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza

spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe [art. 312 alin. (1), (2), (3) și

art. 313 C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 39 din 14

martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.