ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3882/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Timiș sub nr. 5044/30/2006 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe

pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că terenul în

suprafață de 2056 mp, înscris în C.F. nr. 13043 Timișoara, nr.top 22895/1, a

fost expropriat; să dispună restituirea în natură, în cazul în care pe acesta

nu s-a realizat obiectivul propus; în subsidiar, în cazul în care, pe terenul

solicitat se află edificată una sau mai multe construcții, să oblige Statul

Român la plata de despăgubiri precizate, ulterior, la suma de 663.352,75 lei.

Prin sentința civilă nr. 248 din 7

februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă

acțiunea reclamantului, cu motivarea că terenul în litigiu nu a fost expropriat

de către Statul Român și a intrat în proprietatea acestuia în baza Legii nr. 58/1974

ca urmare a vânzării imobilului construcție, înscris în C.F. 13042 Timișoara,

în anul 1976 către autorii reclamantului.

A mai stabilit prima instanță că,

autorii reclamantului au dobândit doar un drept de folosință asupra terenului,

iar, după anul 1989 problema terenului a fost tranșată în favoarea

proprietarilor construcției care puteau dobândi dreptul de proprietate asupra

terenului în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care a fost

respinsă notificarea reclamantului prin dispoziția nr. 1877/2003, emisă de

Primarul Municipiului Timișoara.

A mai constatat că autorii

reclamantului au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și ca urmare

prin decizia nr. 2112 din 20 octombrie 2003 emisă de Consiliul Județean

Timișoara s-a trecut în proprietatea numiților C.I. și C.A. terenul aferent

casei dobândite în anul 1976, înscris în C.F. 13042 Timișoara, nr. top 22894/1

în suprafață de 580 mp și nr.top 22895/1 în suprafață de 2056 mp .

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 448

din 18 octombrie 2007 a respins apelul reclamantul C.G.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs reclamantul C.G. invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

reclamantul a susținut, în esență, că urmare a decesului părinților săi și în

baza sentinței civile nr. 695/1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara, la data

de 9 octombrie 2000 se înscrie în cartea funciară la poziția B13 dreptul său de

proprietate asupra casei și terenului în suprafață totală de 2636 mp situat în

Timișoara.

A mai arătat că terenul pe care îl

folosește nu are suprafață totală de 2636 mp conform înscrierii în cartea

funciară, nefiind comunicată nicio decizie de expropriere.

În prezent, deși prin Legea nr. 112/1993,

emisă de Consiliul Județean Timiș, rezultă că terenul în suprafață de 2636 mp,

este și rămâne în proprietatea autorilor săi C.I. și C.A. pârâta nu poate

folosi decât suprafața de 967 mp, iar pe diferența de teren sunt edificate

parțial mai multe blocuri de locuințe și alte utilități publice, situație ce

echivalează cu o expropriere.

Pentru aceste motive, reclamantul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat în sensul

considerentelor ce succed.

Autorii reclamantului C.I. și C.A.

au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției înscrisă în C.F. 13042

Timișoara nr.top 22894/1/22895/1 casă și curte în strada A. în suprafață de 580

mp și grădină în strada M. în suprafață de 2056 mp, în anul 1976 prin cumpărare

de la proprietarul tabular Z.D.

Potrivit Legii nr. 58/1974, terenul

a trecut în proprietatea statului, astfel că autorii reclamantului au dobândit

doar un drept de folosință asupra terenului.

C.I. și C.A. au urmat procedura

prevăzută de Legea nr. 18/1991 republicată, astfel că prin decizia nr. 2112 din

20 octombrie 1993, în temeiul art. 22 și art. 35 din legea menționată s-a

trecut în proprietatea acestora suprafața de teren de 580 mp aferentă casei cât

și suprafața de 2056 mp.

Așadar, terenul în cauză nu a fost

expropriat de Statul Român de la recurent și nici de la autorii recurentului,

ce a fost preluat în baza Legii nr. 58/1974 de la vânzătorul Z.D.

Autorii recurentului au devenit

proprietari urmare a deciziei nr. 2112 din 20 octombrie 1993, emisă de

Consiliul județean Timiș, fapt ce exclude ipoteza exproprierii terenului de la

recurent sau antecesorii acestuia.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 448

din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul C.G.

împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.