ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3882/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 5044/30/2006 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că terenul în suprafață de 2056 mp, înscris în C.F. nr. 13043 Timișoara, nr.top 22895/1, a fost expropriat; să dispună restituirea în natură, în cazul în care pe acesta nu s-a realizat obiectivul propus; în subsidiar, în cazul în care, pe terenul solicitat se află edificată una sau mai multe construcții, să oblige Statul Român la plata de despăgubiri precizate, ulterior, la suma de 663.352,75 lei.

Prin sentința civilă nr. 248 din 7 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantului, cu motivarea că terenul în litigiu nu a fost expropriat de către Statul Român și a intrat în proprietatea acestuia în baza Legii nr. 58/1974 ca urmare a vânzării imobilului construcție, înscris în C.F. 13042 Timișoara, în anul 1976 către autorii reclamantului. A mai stabilit prima instanță că, autorii reclamantului au dobândit doar un drept de folosință asupra terenului, iar, după anul 1989 problema terenului a fost tranșată în favoarea proprietarilor construcției care puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care a fost respinsă notificarea reclamantului prin dispoziția nr. 1877/2003, emisă de Primarul Municipiului Timișoara.

A mai constatat că autorii reclamantului au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și ca urmare prin decizia nr. 2112 din 20 octombrie 2003 emisă de Consiliul Județean Timișoara s-a trecut în proprietatea numiților C.I. și C.A. terenul aferent casei dobândite în anul 1976, înscris în C.F. 13042 Timișoara, nr. top 22894/1 în suprafață de 580 mp și nr.top 22895/1 în suprafață de 2056 mp . Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 448 din 18 octombrie 2007 a respins apelul reclamantul C.G. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamantul C.G. invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut, în esență, că urmare a decesului părinților săi și în baza sentinței civile nr. 695/1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara, la data de 9 octombrie 2000 se înscrie în cartea funciară la poziția B13 dreptul său de proprietate asupra casei și terenului în suprafață totală de 2636 mp situat în Timișoara. A mai arătat că terenul pe care îl folosește nu are suprafață totală de 2636 mp conform înscrierii în cartea funciară, nefiind comunicată nicio decizie de expropriere. În prezent, deși prin Legea nr. 112/1993, emisă de Consiliul Județean Timiș, rezultă că terenul în suprafață de 2636 mp, este și rămâne în proprietatea autorilor săi C.I.

și C.A. pârâta nu poate folosi decât suprafața de 967 mp, iar pe diferența de teren sunt edificate parțial mai multe blocuri de locuințe și alte utilități publice, situație ce echivalează cu o expropriere. Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed. Autorii reclamantului C.I. și C.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției înscrisă în C.F. 13042 Timișoara nr.top 22894/1/22895/1 casă și curte în strada A. în suprafață de 580 mp și grădină în strada M. în suprafață de 2056 mp, în anul 1976 prin cumpărare de la proprietarul tabular Z.D.

Potrivit Legii nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului, astfel că autorii reclamantului au dobândit doar un drept de folosință asupra terenului. C.I. și C.A. au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 republicată, astfel că prin decizia nr. 2112 din 20 octombrie 1993, în temeiul art. 22 și art. 35 din legea menționată s-a trecut în proprietatea acestora suprafața de teren de 580 mp aferentă casei cât și suprafața de 2056 mp. Așadar, terenul în cauză nu a fost expropriat de Statul Român de la recurent și nici de la autorii recurentului, ce a fost preluat în baza Legii nr. 58/1974 de la vânzătorul Z.D. Autorii recurentului au devenit proprietari urmare a deciziei nr. 2112 din 20 octombrie 1993, emisă de Consiliul județean Timiș, fapt ce exclude ipoteza exproprierii terenului de la recurent sau antecesorii acestuia.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.