ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1948/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7211/1999, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la restituirea suprafeței de 705 mp teren situat în Timișoara, ce a fost expropriat și este liber de construcții, cerând, de asemenea, a se efectua cuvenitele mențiuni în CF, în baza unei expertize ce se va face în cauză. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost proprietarul apartamentului nr. 2, compus din 2 camere și dependințe și 50/100 părți comune, intabulat în CF ind. 36243 Timișoara și CF colectiv 36241 Timișoara, casă, curte și grădină.

A mai arătat reclamantul că bunica și tatăl său, P.M. și P.P., au fost proprietarii apartamentului nr. 1, compus din 3 camere și dependințe, situat în imobilul sus menționat și că întreg imobilul a fost demolat, iar terenul expropriat. În prezent, este liberă de construcții suprafața de aproximativ 705 mp, a cărei restituire o solicită, precum și intabularea dreptului de proprietate pentru terenul proprietatea sa. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 103/PI din 6 februarie 2002, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.I., decedat la 4 aprilie 2000, însușită și continuată de P.S.S., a constatat că suprafața de 503 mp teren din parcela cu nr.top.12357 – 12358/1, înscrisă în CF 36241 Timișoara și CF ind.

36242 a fost proprietatea antecesorilor reclamantului și a fost trecută în proprietatea statului cu titlu de expropriere, iar ulterior a fost dezmembrată în parcele cu nr. top.12357 – 12358/1 casă și teren în suprafață de 1428 mp și cu nr. top. nou 12357 – 12358/1/2 teren în suprafață de 90 mp cu baterie de garaje, ce s-a înscris în CF 100.387, a rămas fără utilitate publică, iar în consecință, a dispus restituirea către reclamantă a acestei suprafețe de teren prin dezmembrare, conform expertizei ce face parte integrantă din sentință. Totodată, instanța a dispus înscrierea într-o carte funciară nou înființată a terenului pe numele reclamantului P.I. cu titlu de cumpărare și moștenire. Tribunalul a reținut că întregul imobil a fost demolat, terenul a fost expropriat și din tot terenul, a rămas neconstruită suprafața de 705 mp.

Tribunalul a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, se impune admiterea acțiunii și restituirea terenului, întrucât nu se justifică nici o utilitate publică pentru a se păstra terenul în proprietatea statului și nici nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost despăgubit. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a declarat apel, arătând că greșit a fost restituit terenul, întrucât există rețele de gospodărire și subterane în jurul acestuia. Prin decizia civilă nr. 89 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, la data cumpărării apartamentului în anii 1977 și 1978, terenul aferent a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, iar în anul 1985, prin Decretul nr. 395 a fost expropriată casa compusă din două apartamente, cu terenul aferent în suprafață de 99,66 mp. Curtea de apel a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că a deținut în proprietate acest teren pentru a putea cere restituirea lui, de vreme ce, la data când antecesorii ei au cumpărat cele două apartamente, terenul a trecut în proprietatea Statului Român. Această soluție a fost atacată cu recurs de către reclamanta P.S.S., care a criticat greșita reținere a faptului că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 și nu expropriat, deși nu a fost sesizată cu acest aspect de către apelant, dând mai mult decât a cerut pârâtul în apel.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele care succed. Examinarea actelor dosarului, respectiv extrasele de carte funciară și, în special, contractul de vânzare-cumpărare prin care autorul recurentei-reclamante, P.I. a cumpărat imobilul în litigiu – apartamentul nr. 2 – duce la concluzia indubitabilă a faptului că, la data dobândirii apartamentului, terenul aferent acestuia, în suprafață de 815 mp, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Prin Decretul Prezidențial nr. 395/1985, construcția (casa) formată din două apartamente, a fost expropriată și trecută în proprietatea Statului Român, apoi fiind demolată. Această concluzie rezultă și din expertiza topografică efectuată în cauză.

Cum întreaga suprafață de teren a trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării Legii nr. 58/1974, ea nu putea să constituie obiectul decretului de expropriere, așa cum susține reclamanta. Or, obiectul cauzei nefiind exproprierea, instanța competentă să judece, în primă instanță, este judecătoria, în raport cu prevederile art. 1 C. proc. civ. Întrucât problema competenței materiale a instanței este de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3, se impune admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate, urmând a se trimite cauza la instanța de fond competentă, respectiv Judecătoria Timișoara, pentru rejudecare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.S.S. împotriva deciziei nr. 89 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 103/PI din 6 februarie 2002 a Tribunalului Timiș, secția civilă, și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Timișoara, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.