ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4814/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1700/2002 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta L.D.R. a chemat în judecată

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței:

- să constate că 5 apartamente din

construcția situată în Timișoara, înscrisă în C.F. nr. 22712, nr. top. 17044,

nu au fost demolate, existând în natură fără modificări;

- să se constate că imobilul,

proprietatea antecesorului ei S.I., a fost trecut abuziv în proprietatea

statului;

- să se constate că în calitate de

succesoare legală a defunctului reclamanta este îndreptățită la restituirea în

natură;

- să se dispună intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară cu titlu de

succesiune.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 345 din 5 aprilie 2002, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând

că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.

10/2001, care este obligatorie, adresându-se direct instanței.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 34 din 17

martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara; a fost anulată sentința și,

rejudecându-se fondul, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, cu consecința

obligării pârâtului de a restitui în natură reclamantei un teren în suprafață

de 314 mp, înscris în C.F. 22712 Timișoara, nr. top. 17044/2/1, având

configurația și amplasamentul determinate prin raportul de expertiză topo și

schița-anexă, întocmite de ing. M.C., ce face parte integrantă din decizie. A

fost îndreptățită reclamanta să-și înscrie dreptul în C.F. și s-a respins în

rest acțiunea.

Instanța de apel a reținut, pe baza

examinării înscrisurilor și a concluziilor expertizei tehnice, că imobilul a

fost afectat de detalii de sistematizare, apartamentele fiind demolate, iar din

terenul aparținând parcelei top 17044/2/1 în suprafață de 834 mp din C.F. nr.

22712 Timișoara, se pot restitui în natură reclamantei 314 mp nefiind destinați

utilității publice.

În aceste condiții, instanța a

apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

pentru restituirea în natură, în limitele menționate, pentru restul imobilului

expropriat reclamanta fiind îndreptățită la reparații prin echivalent.

S-a stabilit că reclamanta a

respectat prevederile Legea nr. 10/2001 cu privire la procedura administrativă

prealabilă, trimițând notificare prin intermediul executorului judecătoresc, la

care pârâtul nu a răspuns.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul, susținând în esență că și cei 314 mp restituiți reclamantei

sunt destinați utilității publice, astfel încât soluția pronunțată în apel este

greșită.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține că recursul este întemeiat.

Din raportul de expertiză tehnică,

răspunsul la obiecțiuni și schițele-anexă rezultă fără dubiu că suprafața de

314 mp restituită reclamantei reprezintă curtea interioară a unui bloc, fiind

delimitată chiar de la zidurile clădirii. Retrocedarea în natură ar însemna, potrivit

răspunsurilor expertei tehnice la obiecțiuni, împiedicarea accesului la

apartamentele 6 – 12 din bloc și imposibilitatea aprovizionării magazinelor de

la parter. În plus, pe suprafața respectivă se află rețele subterane și

supraterane de utilitate publică, astfel încât este evident că retrocedarea în

natură nu este, material și juridic, posibilă.

Așa fiind, Curtea va admite recursul

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art.

304 pct. 9 C. proc. civ., constatând aplicarea greșită a prevederilor art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și va modifica decizia pronunțată în sensul

respingerii apelului reclamantei.

În consecință, sentința civilă nr.

345 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului Timiș privind respingerea acțiunii

reclamantei va fi păstrată, cu mențiunea că solicitarea formulată nu este

inadmisibilă ci, pentru argumentele arătate, nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 34 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Modifică decizia în sensul că

respinge apelul reclamantei L.D.R. împotriva sentinței civile nr. 345 din 5

aprilie 2002 a Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.