ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2276/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș sub nr. 10285 din 27 septembrie 2002, reclamanții N.L. și N.M. au chemat

în judecată Statul Român prin Consiliul Local Timișoara solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate că exproprierea nu s-a efectuat în

termen de un an de la data înscrierii în C.F. și în consecință, să se dispună

radierea de la poziția B 11 a Statului Român și înscrierea ca proprietari a

reclamanților.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35

din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 1138 din 26 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis acțiunea, s-a dispus retrocedarea

imobilului înscris în C.F. nr. 13820 Timișoara nr.top 5778/II, ap. nr. 2,

radierea Statului Român de sub B 11 din C.F. 13820 Timișoara și autorizarea

înscrierii reclamanților ca proprietari asupra imobilului înscris în C.F. nr. 13820

Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 6 din 3 februarie 2003,

Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1138

din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut în

esență, pe de o parte, că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamanților

până în 1988, când a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1988, măsura

exproprierii nemai fiind pusă în aplicare, iar pe de altă parte, cu privire

aspectul invocat în apel de pârâtul Consiliul Local al Municipiului București, referitor

la încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea înscrisurilor însoțitoare

cererii introductive, instanța de apel a constatat că pârâtul a fost

reprezentat în fața instanței prin consilierul juridic delegat, care a avut

deci posibilitatea să studieze dosarul și să formuleze întâmpinare.

Totodată, instanța de apel a reținut că nici

motivul de apel, care se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 din

Legea nr. 10/2001 nu este întemeiat, deoarece cererea reconvențională a fost

examinată prin prisma temeiului de drept invocat, respectiv art. 35 din Legea

nr. 33/1994, care a și constituit temeiul admiterii acțiunii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara reprezentat prin Primar,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, că acțiunea este inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001,

act normativ de care reclamanții nu au înțeles să uzeze.

În motivarea cererii de recurs s-a mai susținut

că reclamanții ar fi putut invoca prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994

dacă introducerea acțiunii ar fi fost făcută înainte de apariția Legii nr. 10/2001

urmându-se a stabili dacă scopul exproprierii a fost sau nu realizat.

Recursul nu este fondat.

În speță, nefiind atins scopul exproprierii, imobilul

în litigiu fiind folosit și în prezent de către intimații-reclamanți, sunt

aplicabile prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, dacă

imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului

pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost

începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o

nouă declarație de utilitate publică. Rezultă că legea sancționează, în beneficiul

expropriatului, lipsa de interes a expropriatorului față de imobilul

expropriat, manifestată în neutilizarea acestuia în termen de un an de la

expropriere. Astfel, având în vedere temeiul legal menționat, expropriatul este

titularul dreptului de retrocedare al imobilului.

Imobilul în litigiu, înscris în C.F. nr. 13820

Timișoara nr.top 5778/II, a fost proprietatea intimaților reclamanți, N.L. și N.M.,

până în anul 1988, când a fost expropriat în vederea construirii de blocuri de

locuințe, în baza Decretului nr. 83/1988. De la acea dată și până în prezent,

așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, imobilul nu a suferit

nici un fel de modificări, planul de sistematizare pentru care s-a aplicat

măsura exproprierii nemai fiind pus în aplicare.

Având în vedere această situație de fapt și

văzând și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care reglementează în mod

expres posibilitatea cererii retrocedării imobilelor expropriate, dacă în

termen de un an nu au fost destinate scopului pentru care au fost preluate, în

mod legal și temeinic s-au pronunțat instanțele cu ocazia judecării fondului și

apelului, măsura retrocedării imobilului fiind pe deplin justificată.

Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt

aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri

expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat

scopul exproprierii. Evident, dacă pentru exproprierile anterioare legiuitorul

ar fi avut în vedere să nu fie aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994, ar fi

prevăzut expres această interdicție.

Așadar, este de reținut că dispozițiile art. 35

din Legea nr. 33/1994 rămân în continuare aplicabile, producându-și efecte și

asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945 – decembrie 1989.

În acest context, nu este justificată susținerea

pârâtei, potrivit căreia acțiunea ar fi inadmisibilă în raport de prevederile

Legii nr. 10/2001. Este de observat că cererea reclamanților a fost examinată

prin prisma temeiului de drept invocat, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994,

care a și constituit temeiul admiterii acțiunii lor.

Din acest punct de vedere este corectă soluția

de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1138 din 26 noiembrie 2002

a Tribunalului Timiș, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Consiliul Local al Municipiului Timișoara reprezentat prin Primar împotriva

deciziei civile nr. 6 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.