ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3211/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 7 aprilie 2003 la Tribunalul Timiș reclamantul A.Ș. a

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Consiliul local

Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

restituirea imobilului cuprins în C.F. nr. 2528 Timișoara, care a fost

expropriat, scopul exproprierii nefiind realizat. În drept a invocat

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și art. 408 C. civ. precum și

Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție - Secții

Unite.

Prin Sentința civilă

nr. 534/PI din 16 iunie 2003 Tribunalul Timiș a respins acțiunea ca prematur

introdusă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că imobilul în litigiu a intrat în

proprietatea statului prin expropriere în anul 1985, situația sa încadrându-se

în dispozițiile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001 impune

în sarcina persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, care solicită

restituirea imobilelor, necesitatea urmării procedurii prealabile.

Împotriva acestei

hotărâri reclamantul a formulat apel susținând că în speță sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 33/1994 și art. 480 C. civ. și nu cele prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

Apelul a fost respins

prin Decizia nr. 140 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara - Secția

civilă, care a confirmat soluția instanței de fond în sensul că în speță sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, practica juridică invocată fiind

anterioară apariției Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs invocând generic dispozițiile art. 304

pct. 8,9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că sfera

de aplicare a Legii nr. 10/2001 este determinată de art. 1, alin. (1) - imobile

preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Imobilul în

cauză a fost preluat prin expropriere, foștii proprietari primind o despăgubire

și nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, nici nu a

fost făcută o nouă declarație pentru utilitate publică. În cauză sunt incidente

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și nu ale Legii nr. 10/2001, care

prin apariția sa nu a abrogat dispozițiile amintite.

Judecata recursului a

fost suspendată prin încheierea de la 21 octombrie 2005, în temeiul art. 242

pct. 2 C. proc. civ. întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea

pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Părțile nu au cerut

repunerea cauzei pe rol, așa încât, la 21 ianuarie 2010, din oficiu, s-a dispus

citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Potrivit art. 248

alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de 1 an.

În cauză, judecarea

recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare

de un an, așa încât se va constata perimarea de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul A.Ș. împotriva Deciziei nr. 140 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 21 mai 2010.

Procesat de GGC - LM