ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Reclamanții N.T.
și N.V. au chemat în judecată, la data de 10 august 2006, pe pârâții Statul
Român, prin Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului
Timișoara, solicitând în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, restituirea
terenului expropriat, în suprafață de 252,8 mp, situat în Timișoara.
Prin sentința nr.
53/PI din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a
fost respinsă acțiunea.
Apelul declarat de
reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr.
132 din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Împotriva
susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, încadrându-1 în
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că le-a fost
încălcat dreptul de
proprietate și că se impunea restituirea
imobilului pe calea dreptului comun, Legea nr. 10/2001 nefiind singura lege
aplicabilă în această materie.
Recursul este
nefondat.
În
conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată
problemelor de drept judecate prin deciziile Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secțiile Unite, având ca obiect recursuri în interesul legii este
obligatorie pentru instanțe.
Prin decizia
nr. 53 din 4 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și s-a hotărât că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acțiunilor
având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cum
reclamanții au introdus acțiunea la data de 10 august 2006, după intrarea în
vigoare a Legii nr. 10/2001, soluția prin care instanța de apel a confirmat
sentința tribunalului, este legală, fiind pronunțată cu respectarea deciziei
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Raportat la
aceste considerente, devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de
recurenți.
În consecință,
recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanții N.T. și N.V. împotriva deciziei nr.
132 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 ianuarie 2009.