ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5335/2004

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 2 februarie 1998 sub nr. 2121 pe rolul

Judecătoriei Timișoara reclamantul W.H. a chemat în judecată Consiliul Local

Timișoara solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

constate că imobilul situat în Timișoara înscris în C.F. 5661 nr.top 11947,

construcție cu două etaje și teren în suprafață de 790 mp a trecut fără titlu

valabil în proprietatea statului și, pe cale de consecință, să se dispună

rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și

restabilirea situației anterioare.

A

solicitat, de asemenea, să se constate că el este unic moștenitor acceptat al

succesiunii defuncților W.E. și W.L.

La

data de 3 septembrie 1998 reclamantul își precizează acțiunea arătând că

solicită să se constate că imobilul în litigiu a fost abuziv expropriat și

trecut în proprietatea statului. Față de această situație Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 14387 din 3 septembrie 1998 și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28 septembrie 1998

sub nr. 7435/1988.

Reclamantul

la data de 18 martie 1999 își mai precizează odată acțiunea arătând că temeiul

de drept al acțiunii este art. 6 din Legea nr. 213/1998 și susține că imobilul

a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil și că întrucât în

prezent imobilul se află în folosința și administrarea Bazei de Cercetări

Științifice Timișoara care i-a modificat destinația solicită o justă și

echitabilă despăgubire.

A

solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei instituții.

Pârâtul

Consiliul Local Timișoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea

acțiunii.

W.L.

a formulat o cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu

reclamantul W.H. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Baza

de cercetare știintifică Timișoara, solicitând instanței să constate că

trecerea în proprietatea statului a cotei de ½ din imobilul situat în

Timișoara este făcută fără un titlu valabil și, ca o consecință, să se dispună

rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al

statului și restabilirea situației anterioare.

Academia

Română, filiala Timișoara, Institutul de Chimie, succesoarea de drept a Bazei

de cercetări științifice Timișoara, prin „note scrise” de fapt o întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție pentru

lipsa calității procesual active a autorilor cererilor și pe fondul cauzei

arată că imobilul existent în prezent este unul total diferit de cel care

formează obiectul cauzei.

Printr-o

cerere de intervenție în interes propriu B.A. și B.E. au solicitat instanței să

constate că trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Timișoara

s-a făcut fără titlu valabil și în consecință să se dispună restabilirea

situației anterioare în C.F. în sensul înscrierii dreptului de proprietate a

lui W.E. și W.L.

Să se constate că D.A.E.(născută W.) și W.I.(H.) sunt

moștenitorii defunctului W.E. în calitate de copii ai acestuia.

Au solicitat de asemenea să se constate că ei au

calitatea de moștenitori ai lui D.A.E. în baza testamentului autentificat sub

nr. 1882 din 18 iulie 1997 și să se dispună intabularea dreptului lor de

proprietate prin moștenire asupra ¼ din imobilul în litigiu iar în

ipoteza că nu se poate restitui în natură să li se acorde cotă parte din

despăgubiri.

La data de 20 mai 1999 reclamantul W.H. a decedat și

acțiunea a fost continuată de către moștenitorii acestuia: W.E., soția

supraviețuitoare și cele două fiice V.M.(fostă W.) și W.H.O.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 876 din 25

septembrie 2002 a admis acțiunea formulată de către reclamant cu precizările

ulterioare (acțiune continuată de către moștenitoarele acestuia) și a obligat

pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara să-i

plătească 2.154.447.000 lei reprezentând cotă parte de ½ din valoarea

totală a despăgubirilor de 4.308.894.000 lei.

A admis și cererea de intervenție în interes propriu

formulată de B.A. și B.E. împotriva aceluiași pârât pe care l-a obligat să le

plătească acestora 2.154.447.000 lei reprezentând cealaltă cotă de ½ din

totalul despăgubirilor pentru imobilul în litigiu.

A respins celelalte cereri din acțiunea principală și

cererea de intervenție a intervenienților B.A. și E.

A respins cererea de intervenție formulată de W.L.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut că imobilul situat în Timișoara înscris în C.F. nr. 5661 a avut ca

proprietari tabulari pe W.E. și W.L. în părți egale și că în urma adresei nr. 1277

din 16 aprilie 1962 al fostului Sfat Popular al orașului Timișoara s-a

intabulat dreptul de proprietate al statului Român cu titlu de expropriere,

fiind dat inițial în administrarea fostului Sfat Popular Timișoara iar prin

adresa nr. 1814 din 25 mai 1962 în administrarea Bazei de cercetări Timișoara.

S-a mai reținut de asemenea că o parte din imobilul

în litigiu figurează în anexa la Decretul nr. 92/1950 la poziția 955, instanța

apreciind că inițial imobilul a fost naționalizat și apoi a fost expropriat și

dat în administrarea și folosință Bazei de cercetări Timișoara, dar, în orice

caz, trecerea în proprietatea statului făcându-se abuziv.

Instanța a mai reținut că reclamantul și

intervenienții în interes propriu B.A. și E. prin actele depuse la dosar au

făcut dovada că sunt succesorii proprietarului tabular W.E. pe cota de ½

din imobilul în litigiu.

În ceea ce privește pe celălalt intervenient în interes

propriu W.L. proprietar tabular în cotă de ½ asupra imobilului în

litigiu a reținut că acesta nu a făcut nici o dovadă în legătură cu calitatea

sa procesual activă și a respins cererea.

În motivarea hotărârii instanța de fond a mai

reținut, având în vedere expertizele efectuate, că restituirea în natură nu

este posibilă, iar în ceea ce privește despăgubirile a avut în vedere

concluziile contraexpertizei, obligând pârâtul Consiliul Local Timișoara la

plata sumelor pentru moștenitorii lui W.E. (½ din imobil).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Academia Română, filiala Timișoara,

Institutul de chimie, că succesoare a Bazei de cercetări științifice, invocând

motive de nelegalitate și netemeinice.

Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 54

din 10 aprilie 2003 a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a

avut în vedere considerentele inserate în hotărârea instanței de fond.

În ceea ce privește competența de soluționare a

cauzei de către tribunal ca instanță de fond, a apreciat că a fost legal

stabilită față de împrejurarea că imobilul în litigiu a fost expropriat și

conform art. 2 lit. e) C. proc. civ. Tribunalul este competent ca instanță de

fond să soluționeze asemenea cauză.

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara și reclamanții W.E., W.H.O. și V.M. au declarat

recursuri împotriva acestei decizii.

În recursul declarat de către Primarul Municipiului

și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au fost invocate ca temei de drept

prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea acestui recurs se arată că în mod greșit

instanțele au apreciat că imobilul a fost preluat abuziv de către stat prin

expropriere „când, de fapt, dreptul de proprietate al statului s-a născut în

urma intabulării” în C.F. și, în consecință, reclamanților urma „să li se

acorde despăgubiri, cu atât mai mult cu cât prin expertiza efectuată se

constată modificarea esențială a imobilului în discuție, de către Statul

Român”.

Se susține, de asemenea, că temeiul de drept al

acțiunii formulate de către reclamant, art. 6 din Legea nr. 213/1998, urmează a

fi raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 respectiv art. 16 care arată că în

situația instituțiilor menționate în acest text, necesare în vederea

continuării activității de interes public se vor acorda măsuri reparatorii în

echivalent.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În primul rând este de reținut că motivul de recurs

invocat întemeiat pe prevederile pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. nu a fost de

loc motivat și, în consecință, nu poate fi analizat.

De asemenea toate susținerile în legătură cu

aplicarea greșită a legii (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.) pleacă de la o

premisă greșită și anume aceea că s-a restituit în natură imobilul în litigiu

prin

hotărârile pronunțate de către instanțele de fond și apel.

În realitate instanțele au acordat despăgubiri pentru

imobilul în litigiu astfel cum de altfel se solicită prin acest recurs.

În consecință, plecând de la o premisă falsă anume

aceia că imobilul ar fi fost restituit în natură de către instanță, împrejurare

care nu s-a petrecut, s-a ajuns la o concluzie greșită, respectiv susținerile

din recurs.

Astfel fiind, având în vedere temeiul de drept al

acțiunii și soluția pronunțată de către instanțe, urmează a reține că acestea

au făcut o aplicare corectă a legii.

Prin recursul declarat de către reclamante acestea

solicită modificarea cuantumului despăgubirilor ce li s-au acordat prin

reactualizarea sumei respective, în raport de rata inflației.

Recursul urmează a fi respins întrucât reclamantele

nu au utilizat calea de atac a apelului și ca atare cererea făcută direct în

recurs chiar dacă s-ar încadra într-unul din motivele prevăzute de pct. 1-10

ale art. 304, este formulată

omissi medio

.

Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte

arătate urmează a respinge ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile reclamantelor V.M., W.E.

și W.H.O. și a pârâților Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 54 din 10 aprilie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2004.