ÎCCJ, decizie (scj.ro #84623)

FALS INTELECTUAL. FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB

SEMNĂTURĂ PRIBVATĂ. CARNET DE MUNCĂ.ADEVERINȚĂ ELIBERATĂ DE O COOPERATIVĂ

Înscrierea  de date nereale în carnetul de muncă, de către un

funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, constituie fals

intelectual, acest act având, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976,

caracter de înscris oficial.

Falsificarea unei adeverințe eliberate de o cooperativă meșteșugărească privind

vechimea în muncă și veniturile unor cooperatori constituie fals în înscrisuri

sub semnătură privată, acest act, în raport cu prevederile art. 150 alin. (2)

C. pen., neavând caracterul unui înscris oficial.

Secția

penală, decizia nr. 2822 din 12 iunie 2003

Prin sentința penală nr. 276 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava,

inculpatul G.V. a fost condamnat, între altele pentru săvârșirea infracțiunii

continuate de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În perioada 1994 – 1999 inculpatul, inspector în cadrul unei cooperative

meșteșugărești, a întocmit unor persoane adeverințe prin care atesta perioade

nereale de activitate și a completat în fals carnetele lor de muncă,

ajutându-le în acest mod să beneficieze în mod injust de ajutor de șomaj și

alocație de sprijin.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta săvârșită constituie

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este, în parte,

fondat.

În ceea ce privește falsificarea carnetelor de muncă ale unor cooperatori,

încadrare juridică a faptei, ca fals intelectual în prevederile art. 289 C.

pen., este corectă.

În adevăr, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este

definit ca act oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, retribuția și

alte drepturi ale titularului. În raport cu acest text de lege, prevederuile

art. 289 C. pen. sunt incidente în cauză.

Inculpatul a fost condamnat, sub aceeași încadrare juridică, și pentru

falsificarea adeverințelor doveditoare ale vechimii în muncă și a eliberat

aceste înscrisuri pentru a fi folosite de persoane neîndreptățite să primească

ajutoare sociale.

Cu privire la aceste acte se constată că ele au fost întocmite în numele

cooperativei meșteșugărești la care inculpatul era angajat și, ca atare, nu pot

fi considerate înscrisuri oficiale, întrucât, potrivit art. 150 alin. (2) C.

pen., astfel de acte trebuie să emane de la unitățile la care se referă art.

145 din același cod.

În consecință, faptele inculpatului care, în perioada 1994 – 1999 a întocmit și

eliberat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

adeverințele prin care atesta împrejurări necorespunzătoare adevărului cu

privire la calitatea de angajat și la salarizarea unor persoane constituie

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință recursul inculpatului a fost admis sub acest aspect, s-a casat

hotărârea atacată și s-a dispus condamnarea acestuia potrivit încadrării menționate.