ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 676/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C.„V.C.” S.A. Văliug, județul Caraș Severin împotriva încheierii din 11 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția civilă în dosarul nr.3499/2002. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă S.C. „V.C.” S.A. Văliug, prin R.M.– administrator, precum și intimata-pârâtă S.C.”U.C.M.R.” S.A.Reșița, reprezentată de consilier juridic D.S.. A lipsit intimata-pârâtă „C.S.R.” S.A. Reșița. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată. Reprezentanta societății comerciale – recurentă-reclamantă solicită admiterea recursului în sensul notelor scrise depuse la dosar.

Consilier juridic D.S., pentru intimata-pârâtă S.C.”U.C.M.R.” S.A.Reșița, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.5355 din 2 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Reșița a fost respinsă ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C.”V.C.” S.A. împotriva pârâtelor Primăria comunei Brebu, S.C. U.C.M.R. S.A. Reșița și S.C. “C.R.”Reșița S.A. Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că imobilul revendicat ar fi aparținut antecesoarei reclamantei, S.C.”Universal” S.A.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.148/20.03.2002 a Tribunalului Caraș-Severin. Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei iar Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 11 iunie 2002, dată în dosarul nr.3499/2002, a suspendat judecata recursului la cererea pârâtei S.C. U.C.M.R. S.A.Reșița potrivit prevederilor art.47 din Legea nr.10/2001. Încheierea este nemotivată însă în partea introductivă se consemnează „reprezentanta intimatei-pârâte invederând instanței că a formulat notificare care însă stagnează până la soluționarea litigiului de față”. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, susținând că măsura suspendării judecății este greșită, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.10/2001.

Recursul este fondat. Fără să motiveze această măsură, Curtea de Apel a dispus cu o extremă ușurință suspendarea judecării recursului, fără să observe că: - nu există absolut nici o dovadă a notificării formulate conform Legii nr.10/2001; nici măcar în întâmpinare pârâta nu se referă la vreo notificare; - chiar și în ipoteza existenței notificării, calitatea de „persoană îndreptățită” în sensul dispozițiilor art.47 din Legea nr.10/2001 o avea recurenta-reclamantă S.C.”V.C.” S.A. iar nu intimata-pârâtă. Așa fiind, în baza prevederilor art.312 C.proc.civ., se va admite recursul și se va casa încheierea, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.C.„V.C.” S.A. Văliug împotriva încheierii din 11 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția civilă în dosarul nr.3499/2002, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.