ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 676/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta S.C.„V.C.” S.A. Văliug, județul Caraș Severin împotriva încheierii

din 11 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția civilă în

dosarul nr.3499/2002.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta-reclamantă S.C. „V.C.” S.A. Văliug, prin R.M.–

administrator, precum și intimata-pârâtă S.C.”U.C.M.R.” S.A.Reșița,

reprezentată de consilier juridic D.S.. A lipsit intimata-pârâtă „C.S.R.” S.A.

Reșița.

Procedura completă.

Neexistând cereri

prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Reprezentanta societății

comerciale – recurentă-reclamantă solicită admiterea recursului în sensul

notelor scrise depuse la dosar.

Consilier juridic D.S.,

pentru intimata-pârâtă S.C.”U.C.M.R.” S.A.Reșița, lasă la aprecierea instanței

soluționarea recursului.

Reprezentanta Ministerului

Public pune concluzii de admitere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr.5355 din 2 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Reșița a fost respinsă

ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C.”V.C.” S.A.

împotriva pârâtelor Primăria comunei Brebu, S.C. U.C.M.R. S.A. Reșița și S.C.

“C.R.”Reșița S.A.

Instanța a reținut că nu

s-a făcut dovada că imobilul revendicat ar fi aparținut antecesoarei reclamantei,

S.C.”Universal” S.A.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr.148/20.03.2002 a Tribunalului Caraș-Severin.

Reclamanta a formulat

recurs împotriva deciziei iar Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 11

iunie 2002, dată în dosarul nr.3499/2002, a suspendat judecata recursului la

cererea pârâtei S.C. U.C.M.R. S.A.Reșița potrivit prevederilor art.47 din Legea

nr.10/2001.

Încheierea este nemotivată

însă în partea introductivă se consemnează „reprezentanta intimatei-pârâte

invederând instanței că a formulat notificare care însă stagnează până la

soluționarea litigiului de față”.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamanta, susținând că măsura suspendării judecății este greșită,

nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.10/2001.

Recursul este fondat.

Fără să motiveze această

măsură, Curtea de Apel a dispus cu o extremă ușurință suspendarea judecării

recursului, fără să observe că:

- nu există absolut nici o

dovadă a notificării formulate conform Legii nr.10/2001; nici măcar în

întâmpinare pârâta nu se referă la vreo notificare;

- chiar și în ipoteza

existenței notificării, calitatea de „persoană îndreptățită” în sensul

dispozițiilor art.47 din Legea nr.10/2001 o avea recurenta-reclamantă

S.C.”V.C.” S.A. iar nu intimata-pârâtă.

Așa fiind, în baza

prevederilor art.312 C.proc.civ., se va admite recursul și se va casa

încheierea, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.C.„V.C.”

S.A. Văliug împotriva încheierii din 11 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara – Secția civilă în dosarul nr.3499/2002, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2003.