ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4543/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1553 din 12 martie 2002, Judecătoria Reșița a admis în parte cererea formulată de către creditoarea S.C. E.C. SRL Reșița împotriva debitoarei S.C. M.R.C. SRL Reșița și, în consecință, a stabilit echivalentul în lei al bunurilor mobile supuse executării în dosarul execuțional nr. 68/2001 al executorului judecătoresc C.G., conform deciziei civile nr. 614/A din 14 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 4059/COM/2000, pe care debitoarea urmează a-l plăti creditoarei în cazul imposibilității predării acestora, la suma de 229.694.417 lei. A respins petitul prin care s-a solicitat aplicarea unei amenzi civile debitoarei și a obligat-o pe debitoare la plata sumei de 1.515.000 lei cheltuieli de judecată către creditoare.

Prin decizia civilă nr. 932 din 24 septembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 2379/C/2002, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a admis recursul formulat de intimata S.C. M.R.C. SRL Reșița împotriva sentinței mai sus menționate pe care a modificat-o și, rejudecând cauza, a respins contestația formulată de contestatoarea S.C. E.C. SRL Reșița împotriva intimatei S.C. M.R.C. SRL, obligând-o pe contestatoare la plata către intimată a sumei de 2.751.500 lei cheltuieli de judecată. În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că cererea creditoarei soluționată prin sentința nr. 1553/2002 se circumscrie ca o contestație la executare, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc.

civ. , potrivit cărora acțiunea trebuie făcută în termen de 15 zile de la data când s-a luat cunoștință de primul act de executare, or, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal la 13 decembrie 2001, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 11 februarie 2002, deci cererea creditoarei a fost tardiv formulată. Prin decizia civilă nr. 1184/R din 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire formulată de S.C. E.C. SRL Reșița împotriva deciziei civile nr. 932 din 24 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2379/2002, în contradictoriu cu intimata S.C. M.R.C. SRL Reșița.

În motivarea deciziei mai sus menționate, curtea de apel a reținut că revizuienta a invocat faptul că ar exista două decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, respectiv decizia nr. 614/2000 și decizia nr. 637/2001, care sunt în totală contradicție cu decizia civilă nr. 932 din 24 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin și a solicitat revizuirea acesteia din urmă, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând hotărâri potrivnice, deoarece acestea deși sunt între aceleași părți, nu privesc aceeași pricină, nu au același obiect, iar părțile nu au aceeași calitate, fiind evidentă confuzia revizuientei atunci când consideră că sunt hotărâri potrivnice.

Împotriva deciziei civile nr. 1184/R din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara a declarat prezentul recurs revizuienta S.C. E.C. SRL Reșița, fără a-l motiva. Intimata-debitoare a depus la dosarul cauzei note scrise invocând două excepții, pe care apoi le-a susținut oral în fața instanței, și anume: 1 excepția nemotivării recursului, cu consecința constatării nulității acestuia în baza art. 306 C. proc. civ.; 2 excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., arătând că între cele două excepții ridicate, are prioritate cea privind inadmisibilitatea recursului declarat în cauză. Curtea, constatând că într-adevăr are prioritate excepția inadmisibilității recursului a rămas în pronunțare asupra acesteia și deliberând, în pronunțarea soluției, a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabile în speță, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea revizuită. În speță, prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1184/R din 13 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, decizie prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de S.C. E.C. Reșița împotriva deciziei civile nr. 932 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin. Decizia nr. 932 din 24 septembrie 2002 a fost pronunțată, la rândul său, tot prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și cum tribunalul a pronunțat-o în soluționarea unui recurs, fiind o hotărâre irevocabilă, este evident că ea nu mai era susceptibilă de recurs.

Prin decizia nr. 1184/R din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara s-a respins cererea de revizuire, reținându-se că nu există contrarietate între deciziile nr. 614/2000 și 637/2001 ale aceleiași curți și decizia nr. 932 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, hotărâre de asemenea irevocabilă. În cauză, se constată, prin urmare, că hotărârea ce a fost atacată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri și a cărei anulare s-a cerut, respectiv decizia nr. 932 a fost dată în soluționarea unui recurs, astfel încât împotriva hotărârii irevocabile pronunțate, în revizuire nu este deschisă calea recursului pentru că s-ar contraveni dispozițiilor legale mai sus menționate, împrejurare în care prezentul recurs este inadmisibil.

Dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. invocate de recurentă în concluziile scrise depuse la dosar nu sunt aplicabile speței, deoarece acestea se referă la o altă situație și anume la aceea în care hotărârea ce se cere a fi revizuită este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau cu recurs. În consecință, față de considerentele mai sus arătate, se va admite excepția inadmisibilității recursului și se va respinge recursul declarat de creditoarea S.C. E.C. SRL Reșița împotriva deciziei nr. 1184/R din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția inadmisibilității recursului. Respinge recursul declarat de creditoarea S.C. E.C. SRL Reșița împotriva deciziei nr. 1184/R din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2003.