ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 148, pronunțată, la data de 20
februarie 2001, în dosarul nr. 205/2001, Tribunalul Caraș-Severin a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC R.M.S. SRL împotriva pârâtei SC S.A.L. SRL,
cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 12.500.000
lei, reprezentând reactualizarea creanței de 72.522.645 lei, neachitată și suma
de 1.075.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri
a fost respins, ca fiind neîntemeiat, de secția comercială și de contencios administrativ
a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 520 , pronunțată, la data
de 10 mai 2001, în dosarul nr. 3021/2001.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat
recurs apelanta-pârâtă SC S.A.L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
Analizând regularitatea cererii de recurs, în raport
cu prevederile Codului de procedură civilă, se constată că această cerere nu
poartă semnătura reprezentantului legal al societății recurente și nici
sigiliul acesteia.
Cu toate că recurenta a fost legal citată cu
mențiunea de a semna recursul, conform celor dispuse prin încheierea din 11
decembrie 2002, în considerarea prevederilor art. 82 alin. (1) raportat la art.
133 alin. (2) C. proc. civ. și pentru a înlătura orice incertitudine cu privire
la manifestarea sa de voință în sensul de a sesiza instanța cu evocata cerere,
aceasta nu a transmis un exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit
și nu s-a prezentat în instanță, prin reprezentant legal, spre a împlini
menționata lipsă a semnăturii de care a fost încunoștințată.
Așa fiind, apreciind refuzul recurentei de a semna
recursul declarat în cauză prin reprezentanții săi legali, conform cerințelor
legale, ca un abuz de drept procesual, Curtea va admite excepția invocată din
oficiu și va face aplicarea sancțiunii prevăzută imperativ de art. 133 alin. (1)
C. proc. civ., vătămarea fiind, astfel, prezumată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția.
Anulează recursul declarat de pârâta SC S.A.L. SRL Deva
împotriva deciziei nr. 520 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, ca inform.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2003.