ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „S.” SRL Deva împotriva deciziei nr.520 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent invederându- se că recursul nu este semnat, recurenta fiind legal citată pentru acest termen cu mențiunea complinirii acestei neregularități procedurale, obligație căreia aceasta nu s-a conformat, după care, Curtea, invocă din oficiu, excepția nulității cererii de recurs și reține pricina în pronunțare pe excepția invocată.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.148, pronunțată la data de 20 februarie 2001, în dosarul nr. 205/2001, Tribunalul Caraș Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „R.M.S.”SRL împotriva pârâtei SC „S.” SRL, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 12.500.000 lei, reprezentând reactualizarea creanței de 72.522.645 lei, neachitată și suma de 1.075.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins , ca fiind neîntemeiat, de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.520 , pronunțată la data de 10 mai 2001, în dosarul nr.3021/2001.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă SC „S.” SRL criticând-o pentru nelegalitate. Analizând regularitatea cererii de recurs în raport cu prevederile Codului de procedură civilă se constată că această cerere nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății recurente și nici sigiliul acesteia. Cu toate că recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a semna recursul, conform celor dispuse prin încheierea din 11 decembrie 2002, în considerarea prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133 alin.2 Cod procedură civilă și pentru a înlătura orice incertitudine cu privire la manifestarea sa de voință în sensul de a sesiza instanța cu evocata cerere, aceasta nu a transmis un exemplar semnat al recursului până la termenul sorocit și nu s-a prezentat în instanță, prin reprezentant legal, spre a împlini menționata lipsă a semnăturii de care a fost încunoștiințată.

Așa fiind, apreciind refuzul recurentei de a semna recursul declarat în cauză prin reprezentanții săi legali, conform cerințelor legale, ca un abuz de drept procesual , Curtea va admite excepția invocată de afin și va face aplicarea sancțiunii prevăzută, imperativ, de art.133 alin.1 Cod procedură civilă- vătămarea fiind, astfel, prezumată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția. Anulează recursul declarat de pârâta SC „S.” SRL Deva împotriva deciziei nr.520 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ, ca inform. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.