ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta SC „S.”  SRL Deva  împotriva deciziei nr.520 din 10 mai 2001 a Curții de

Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a  făcut  referatul cauzei de către

magistratul asistent invederându- se  că recursul nu  este semnat, recurenta

fiind legal citată pentru acest termen cu mențiunea complinirii acestei

neregularități procedurale, obligație căreia aceasta  nu s-a conformat, după

care, Curtea,  invocă din oficiu, excepția  nulității cererii de recurs și

reține pricina în pronunțare pe excepția invocată.

C U

R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.148, pronunțată la

data de  20 februarie 2001, în dosarul nr. 205/2001, Tribunalul Caraș Severin a

admis acțiunea  formulată de reclamanta  SC  „R.M.S.”SRL împotriva pârâtei  SC

„S.”  SRL, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de

12.500.000 lei, reprezentând reactualizarea  creanței de 72.522.645 lei,

neachitată și suma de 1.075.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei

hotărâri a fost  respins , ca fiind neîntemeiat, de Secția comercială și de

contencios  administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.520

, pronunțată la data de 10 mai 2001, în dosarul nr.3021/2001.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a

formulat recurs apelanta pârâtă SC  „S.”  SRL criticând-o pentru nelegalitate.

Analizând regularitatea cererii de recurs în

raport cu prevederile  Codului de procedură civilă se constată că această

cerere nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății recurente și

nici sigiliul acesteia.

Cu toate că recurenta a fost legal citată cu

mențiunea de a semna recursul, conform celor dispuse prin încheierea  din 11

decembrie 2002, în considerarea  prevederilor art.82 alin.1 raportat la art.133

alin.2 Cod procedură civilă și pentru a înlătura orice incertitudine cu privire

la manifestarea sa de voință în sensul de a sesiza instanța  cu evocata cerere,

aceasta nu a transmis un exemplar semnat al  recursului până la termenul

sorocit și nu s-a prezentat în instanță, prin reprezentant legal, spre a

împlini menționata lipsă a semnăturii de care a fost încunoștiințată.

Așa fiind, apreciind refuzul recurentei de a

semna recursul declarat în cauză prin  reprezentanții săi legali, conform

cerințelor legale, ca un abuz de drept procesual , Curtea va admite excepția

invocată de afin și va face aplicarea sancțiunii prevăzută, imperativ, de

art.133 alin.1 Cod procedură civilă- vătămarea fiind, astfel, prezumată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția.

Anulează recursul declarat de pârâta SC  „S.”  SRL

Deva împotriva deciziei nr.520 din 10 mai 2001  a Curții de Apel Timișoara-

Secția comercială și de contencios administrativ, ca inform.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2003.