ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9398/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 206 din 23 aprilie

2003, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții V.H., V.C.

și L.R., în contradictoriu cu Primarul comunei Vladimirescu, Consiliul local al

comunei Vladimirescu, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vladimirescu

și Inspectoratul Școlar județean Arad, a constatat că imobilul a fost preluat

fără titlu și s-au respins capetele de cerere privind constatarea nulității

absolute a încheierii de carte funciară, anularea dispoziției nr. 389/2002,

obligarea emiterii unei noi dispoziții de restituire în natură și evacuarea pârâtului

Inspectoratul Școlar județean Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că imobilul care face obiectul litigiului a fost

preluat de stat, conform Legii reformei agrare, ca urmare a trecerii acestuia

pe lista Comitetului local pentru reforma agrară a comunei Vladimirescu, însă

această lege nu prevede că se expropriază și casele de locuit.

De aceea, imobilul a fost preluat de

stat fără titlu valabil.

Se mai reține că dispoziția

contestată este legală, în raport de prevederile art. 16 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, modificată prin O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, iar în

privința tardivității înregistrării contestației, aceasta inițial a fost

înregistrată la data de 18 noiembrie 2002, însă a fost restituită, cu mențiunea

de a fi semnată și a se depune actele doveditoare.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 234 din 17 decembrie 2003, a admis recursul declarat de

reclamanți, a anulat dispoziția nr. 389 din 8 octombrie 2002 emisă de Primarul

comunei Vladimirescu și a fost obligat Primarul comunei Vladimirescu să emită

în favoarea reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului.

Restul dispozițiilor sentinței au

fost menținute, s-au respins apelurile declarate de pârâți și au fost obligați

pârâții să plătească apelanților-reclamanți suma de 1.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a reținut că în mod

corect prin sentința apelată nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului,

deoarece acesta este destinat unei instituții publice, respectiv școlii

generale pentru clasele I-IV, destinație confirmată prin înscrierea lui în

domeniul public al comunei, conform H.G. nr. 976/2002. Apelul declarat de

reclamanți este însă întemeiat în privința solicitării subsidiare de a se

dispune obligarea primarului la emiterea unei dispoziții pentru ofertă de

restituire prin echivalent, obligație stabilită expres de art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Se mai reține, că instanța poate

doar să cenzureze oferta de despăgubire prin echivalent și nu să oblige la

plată, câtă vreme această obligație revine, conform art. 36-40 din lege,

Ministerului Finanțelor Publice.

Referitor la apelurile declarate de

pârâți, se reține că în mod corect prin sentința apelată s-a constatat că

imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, fiind aplicată reforma

agrară la un imobil care avea destinația de locuință, exceptat de la preluare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții și pârâții Primarul comunei Vladimirescu și

Consiliul local al comunei Vladimirescu.

Reclamanții, invocând art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., susțin că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că

primarul nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege, iar consiliul

local prin hotărârea nr. 10 a propus, după formularea notificării, ca imobilul

să fie trecut în proprietatea publică.

Arată recurenții, că au fost

încălcate dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 6 și

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și că la data emiterii dispoziției

contestate, precum și la data înregistrării contestației, O.U.G. nr. 184/2002

nu era în vigoare.

Recurenții mai susțin că imobilul

fiind preluat de stat fără titlu valabil, deținătorul are obligația legală să-l

restituie în natură, iar primăria are posibilitatea să mute școala într-o altă

clădire, evidențiată în C.F.

Pârâții, Primarul comunei

Vladimirescu și Consiliul local Vladimirescu, prin declarații de recurs care au

același conținut, fără să invoce vreun motiv de recurs, susțin că cererea

formulată de reclamanți nu întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001,

deoarece, cu actele depuse la dosar, nu s-a făcut dovada că imobilul a fost

preluat fără titlu valabil.

Arată recurenții-pârâți că imobilul

proprietatea numitului V.S. a trecut în proprietatea statului conform

mențiunilor din C.F. poziția B 4, unde se arată clar că trecerea s-a făcut în

baza sentinței civile nr. 2130/1961 a Tribunalului popular al raionului Arad.

Deoarece hotărârea nu a fost atacată cu recurs, are autoritate de lucru judecat

și nu mai poate fi anulată. Reclamanții au susținut că s-a trecut greșit

numărul C.F. fără să facă dovada acestei susțineri, iar V.C. nu a făcut dovada

calității sale de moștenitor al fostului proprietar.

Prin cererea înregistrată la

instanță la data de 8 noiembrie 2004, Primarul comunei Vladimirescu, județul

Arad, a invocat excepția tardivității formulării recursului de către

reclamanți, susținând că, față de data primirii hotărârii atacate, recursul s-a

declarat la data de 3 februarie 2004, cu depășirea termenului legal.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, excepția tardivității recursului declarat de reclamanți

va fi respinsă, recursul declarat de reclamanți va fi admis, iar recursul

declarat de pârâți va fi respins.

În raport de prevederile art. 301 și

art. 104 C. proc. civ., reclamanții au declarat recursul în termenul legal.

Articolul 301 C. proc. civ. prevede

că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea

nu dispune altfel, iar art. 104 C. proc. civ. prevede că actele de procedură

trimise prin poștă sunt îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat

la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

Or, în prezenta cauză, reclamanții

cărora, conform proceselor-verbale aflate la filele 58-61 din dosarul instanței

de apel, hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de 15 ianuarie 2004, au

expediat recursul, recomandat, prin poștă, la data de 30 ianuarie 2004, conform

ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila 12 din dosarul instanței de recurs.

Recursul declarat de reclamanți este

întemeiat, iar recursurile declarate de pârâți sunt neîntemeiate, deoarece, în

raport de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamanții

sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului.

Articolul 16 din lege se referă la

imobilele ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte

culturale și instituții publice, iar dreptul persoanei îndreptățite la măsuri

reparatorii a fost stabilit diferit în raport de conținutul alin. (4).

Inițial, imobilele preluate fără

titlu valabil, care, conform art. 16 alin. (4), erau excluse de la aplicarea

prevederilor alin. (1) și (2), puteau fi restituite în natură, însă prin art. 1

pct. 2 și 3, cuprins în titlul I din O.U.G. nr. 184 din 18 decembrie 2002, alin.

(4) al art. 16 a fost modificat, în sensul că pentru bunurile stabilite

potrivit procedurii de la alin. (2), s-a prevăzut că „sunt pe durata

afectațiunii de interes public, bunuri proprietate publică și au regimul

prevăzut de lege”.

Dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din

O.U.G. nr. 184/2002 fiind abrogate expres prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004,

a reintrat în vigoare art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în forma

inițială, care stabilea dreptul persoanelor îndreptățite la restituirea în

natură a imobilului, dacă preluarea s-a făcut fără titlu valabil.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

48 din 23 martie 2004, recurenții-reclamanți erau îndreptățiți la restituirea

în natură a imobilului preluat fără titlu valabil, iar susținerea

recurenților-pârâți că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, în

baza sentinței civile nr. 2130 din 19 mai 1961 a Tribunalului Popular al

orașului Arad, nu este întemeiată, deoarece bunul nu a trecut în proprietatea

statului prin hotărârea judecătorească invocată de recurenții-pârâți, aflată la

fila 39 din dosarul instanței de fond.

Imobilul proprietatea autorului

reclamanților a fost preluat de stat, conform Legii reformei agrare, fiind

trecut pe lista Comitetului local pentru reforma agrară a comunei Vladimirescu,

așa cum corect s-a reținut prin sentința instanței de fond și prin decizia atacată.

Această mențiune este făcută în C.F.,

foaia de proprietate B, numărul serial 2.

La numărul serial 3 există mențiunea

că, prin actul de proprietate nr. 1458/1956, imobilul a fost restituit fostului

proprietar V.S., iar prin sentința civilă 2130 din 19 mai 1961, s-a constatat

că acest act a fost revocat prin decizia nr. 549 din octombrie 1960, deoarece

imobilul era folosit de G.A.C.

Prin urmare, prin revocarea actului

de restituire, imobilul preluat conform Legii reformei agrare a rămas în

proprietatea statului.

De altfel, modul de preluare a

imobilului de către stat, în prezent este lipsit de relevanță, deoarece art. 16

din Legea nr. 10/2001, a fost modificat prin Titlul I art. 1 pct. 37 din Legea

nr. 247/2005, iar în noua lui redactare, fără să distingă după modul de

preluare a bunului (cu sau fără titlu valabil) textul consacră dreptul foștilor

proprietari sau, după caz, al moștenitorilor acestora de a li se restitui

imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 sau 5 ani, în condițiile și după distincțiile prevăzute expres în

textul menționat.

Neîntemeiată este și critica

formulată de recurenții-pârâți privitoare la calitatea reclamantului V.C. de

moștenitor legal al fostului proprietar.

Din conținutul înscrisurilor aflate

la filele 21, 22 din dosarul instanței de fond rezultă că reclamantul V.C. este

fiul lui V.S., născut la data de 21 noiembrie 1935, decedat la data de 3

octombrie 1990 și că V.S.(tatăl recurentului) este fiul fostului proprietar al

imobilului a cărui retrocedare se cere.

Prin urmare, V.C., în calitatea lui

de nepot al fostului proprietar, este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, se va

respinge excepția invocată de recurentul-intimat Primarul comunei Vladimirescu,

va fi admis recursul declarat de reclamanți, va fi casată în parte decizia

atacată și se va dispune restituirea către reclamanți a imobilului teren și

construcții, situat în str. S., înscris în C.F. Vladimirescu, nr. top 205-206,

în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Celelalte dispoziții ale deciziei

atacate se mențin, recursurile declarate de pârâții Primarul comunei

Vladimirescu și Consiliul local al comunei Vladimirescu vor fi respinse, iar,

conform art. 274 C. proc. civ., recurenții-pârâți și intimatul-pârât

Inspectoratul școlar județean Arad vor fi obligați să plătească

recurenților-reclamanți cheltuielile de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția tardivității recursului

declarat de recurenții-reclamanți L.R., V.C. și V.H., invocată de

recurentul-pârât Primarul comunei Vladimirescu.

Admite recursul declarat de

recurenții-reclamanți L.R., V.C. și V.H., casează în parte decizia civilă nr. 234

din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara și dispune restituirea către

reclamanți a imobilului, teren și construcții, situat în str. Ș., înscris în

C.F. Vladimirescu, nr. top 205-206, în condițiile dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 10/2001, republicată.

Menține restul dispozițiilor

deciziei recurate.

Respinge recursurile declarate de

pârâții Primarul comunei Vladimirescu și Consiliul local al comunei

Vladimirescu.

Obligă recurenții-pârâți Primarul

comunei Vladimirescu, Consiliul local al comunei Vladimirescu și

intimatul-pârât Inspectoratul Școlar județean Arad la 1.644,20 RON cheltuieli

de judecată în recurs către recurenții-reclamanți L.R., V.C. și V.H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.