ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8015/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad la data de 13 octombrie 2004, W.A. a solicitat, în

contradictoriu cu Primarul comunei Vladimirescu, modificarea dispoziției nr. 401/2004

emisă de acesta, prin care i s-au respins cererile privind acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota de ½ din casa situată în

Vladimirescu, înscrisă în C.F. Vladimirescu sub nr.top.720/3, cu motivarea că reclamanta

a fost despăgubită în mod rezonabil, în sensul obligării autorității publice să

procedeze la actualizarea sumei ce constituie despăgubire.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin

sentința nr. 738 din 7 decembrie 2004 a admis acțiunea reclamantei împotriva

Primarului comunei Vladimirescu, județul Arad și, în consecință, a modificat dispoziția

nr. 401/2004 și a stabilit echivalentul bănesc pentru cota de ½ parte

din casa situată în Vladimirescu, înscrisă în C.F. la suma de 60.154.182 lei,

actualizată conform hotărârii nr. 81 din 2 iunie 1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei deoarece s-a invocat un

precedent, iar reactualizarea s-a întocmit conform Normelor metodologice

privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a

unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Soluția primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 71 din

23 februarie 2006, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta Primăria

Vladimirescu.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea în

totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de lipsă a

calității procesuale și a capacității procesuale a apelantei Primăria comunei

Vladimirescu. A arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor două

excepții ridicate la două termene consecutive și nu a observat că, în fond,

pârât a fost Primarul comunei Vladimirescu, în calitate de autoritate publică

emitentă a actului administrativ contestat, față de acesta pronunțându-se

Tribunalul Arad prin admiterea acțiunii. Mai mult, apelul a fost declarat de

Primăria comunei Vladimirescu care nu a fost parte la judecata fondului și este

o structură administrativă care nu a emis actul contestat, care nu dispune de

personalitate juridică și nici de capacitate de drept administrativ care să îi

justifice capacitatea procesuală.

La termenul din 11 octombrie 2006, din

oficiu, Curtea a invocat existența interesului în exercitarea căii

extraordinare de atac a recursului.

În legătură cu interesul în

declararea căii extraordinare de atac se observă că prin sentința primei

instanțe, a cărei soluție a fost menținută în apel, acțiunea promovată de

reclamantă a fost admisă.

Critica recurentei-reclamante vizează

exclusiv lipsa calității procesuale pasive și a capacității procesuale a

Primăriei comunei Vladimirescu. Astfel, aceasta a invocat faptul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate privitoare la lipsa calității

procesuale și a capacității procesuale a apelantei Primăria comunei

Vladimirescu.

Se reține că orice demers în

justiție, indiferent de forma pe care o îmbracă, trebuie să fie util, să

urmărească un „profit” material sau moral, ceea ce înseamnă că trebuie să se

sprijine pe un interes, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile.

Cum prin hotărârea judecătorească

atacată a fost menținută soluția pronunțată în primă instanță prin care

acțiunea principală a fost soluționată în substanța ei (pe fond), fiind admisă,

iar motivele de recurs nu tind către reformarea acestui drept consecință a

soluționării nesatisfăcătoare a pretențiilor solicitate, în cauză nu poate fi

identificat folosul urmărit de recurenta - reclamantă prin declararea căii

extraordinare de atac.

Admiterea acțiunii introductive

profită reclamantei, indiferent de motivul care a stat la baza soluției

pronunțate, cu atât mai mult cu cât judecata a tranșat chiar fondul procesului.

Soluționarea pricinii pe cale de

excepție nu ar fi de natură să schimbe întrucâtva datele problemei, de vreme ce

folosul practic al demersului judiciar al recurentei-reclamante s-ar fi putut

obiectiva doar în ipoteza în care acțiunea ar fi fost respinsă.

Pentru cele ce preced, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta

W.A. împotriva deciziei nr. 71 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 octombrie 2006.