ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8015/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 octombrie 2004, W.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Vladimirescu, modificarea dispoziției nr. 401/2004 emisă de acesta, prin care i s-au respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota de ½ din casa situată în Vladimirescu, înscrisă în C.F. Vladimirescu sub nr.top.720/3, cu motivarea că reclamanta a fost despăgubită în mod rezonabil, în sensul obligării autorității publice să procedeze la actualizarea sumei ce constituie despăgubire. Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 738 din 7 decembrie 2004 a admis acțiunea reclamantei împotriva Primarului comunei Vladimirescu, județul Arad și, în consecință, a modificat dispoziția nr. 401/2004 și a stabilit echivalentul bănesc pentru cota de ½ parte din casa situată în Vladimirescu, înscrisă în C.F.

la suma de 60.154.182 lei, actualizată conform hotărârii nr. 81 din 2 iunie 1998. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei deoarece s-a invocat un precedent, iar reactualizarea s-a întocmit conform Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea statului. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 71 din 23 februarie 2006, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta Primăria Vladimirescu. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de lipsă a calității procesuale și a capacității procesuale a apelantei Primăria comunei Vladimirescu.

A arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor două excepții ridicate la două termene consecutive și nu a observat că, în fond, pârât a fost Primarul comunei Vladimirescu, în calitate de autoritate publică emitentă a actului administrativ contestat, față de acesta pronunțându-se Tribunalul Arad prin admiterea acțiunii. Mai mult, apelul a fost declarat de Primăria comunei Vladimirescu care nu a fost parte la judecata fondului și este o structură administrativă care nu a emis actul contestat, care nu dispune de personalitate juridică și nici de capacitate de drept administrativ care să îi justifice capacitatea procesuală. La termenul din 11 octombrie 2006, din oficiu, Curtea a invocat existența interesului în exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.

În legătură cu interesul în declararea căii extraordinare de atac se observă că prin sentința primei instanțe, a cărei soluție a fost menținută în apel, acțiunea promovată de reclamantă a fost admisă. Critica recurentei-reclamante vizează exclusiv lipsa calității procesuale pasive și a capacității procesuale a Primăriei comunei Vladimirescu. Astfel, aceasta a invocat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate privitoare la lipsa calității procesuale și a capacității procesuale a apelantei Primăria comunei Vladimirescu. Se reține că orice demers în justiție, indiferent de forma pe care o îmbracă, trebuie să fie util, să urmărească un „profit” material sau moral, ceea ce înseamnă că trebuie să se sprijine pe un interes, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile.

Cum prin hotărârea judecătorească atacată a fost menținută soluția pronunțată în primă instanță prin care acțiunea principală a fost soluționată în substanța ei (pe fond), fiind admisă, iar motivele de recurs nu tind către reformarea acestui drept consecință a soluționării nesatisfăcătoare a pretențiilor solicitate, în cauză nu poate fi identificat folosul urmărit de recurenta - reclamantă prin declararea căii extraordinare de atac. Admiterea acțiunii introductive profită reclamantei, indiferent de motivul care a stat la baza soluției pronunțate, cu atât mai mult cu cât judecata a tranșat chiar fondul procesului. Soluționarea pricinii pe cale de excepție nu ar fi de natură să schimbe întrucâtva datele problemei, de vreme ce folosul practic al demersului judiciar al recurentei-reclamante s-ar fi putut obiectiva doar în ipoteza în care acțiunea ar fi fost respinsă.

Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta W.A. împotriva deciziei nr. 71 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.