ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9085/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.F. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comune Vladimirescu, județul Arad și a solicitat anularea dispoziției nr. 476 din 13 octombrie 2004 emisă de pârât, obligarea acestuia să emită o altă dispoziție privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1336 mp din totalul de 1472 mp situat în comuna Vladimirescu, înscris în C.F. Vladimirescu top 7594/2329, precum și acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 1.276.183.702 lei pentru casa de locuit și restul de teren ce nu se pot restituit în natură. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și cerere de intervenție accesorie N.V.

și N.D. prin care se solicită să se constate că sunt îndreptățiți să dobândească în proprietate suprafața de 1336 mp teren, precum și respingerea acțiunii reclamantului. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 681 din 6 iulie 2005 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a modificat dispoziția nr. 476 din 13 octombrie 2004 emisă de Primarul comunei Vladimirescu, județul Arad în sensul că acordă reclamantului despăgubiri bănești în sumă totală de 970.920.000 lei respectiv 97.092 lei noi pentru casa și terenul aferent înscris în C.F.

Vladimirescu nr.top 7594/2329, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; au fost admise cererile de intervenție numai în ce privește obligarea reclamantului să le plătească 2.000.000 lei respectiv 200 lei noi cheltuieli de judecată; pârâtul Primarul comunei Vladimirescu a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3.360.000 lei respectiv 336 lei noi cheltuieli parțiale de judecată. Instanța a reținut că prin decizia nr. 557 din 29 iulie 1978 a fostului Consiliu Popular al județului Arad imobilul, proprietatea lui T.F., înscris în C.F. Vladimirescu cu nr.top 7594/2329 a trecut în proprietatea statului fără despăgubiri (prin aplicarea Decretului nr. 223/1974 și art. 35 din Legea nr. 57/1968).

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 355 din 22 iunie 1997 casa și terenul aferent au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 intervenienților. Valoarea actualizată a construcției și a terenului preluate de stat de la reclamant este de 443.350.000 lei respectiv 527.570.000 lei. Se mai reține că intervenienții a făcut lucrări de extindere în baza autorizației de construcție nr. 47/1998. În ce privește terenul liber instanța reține, în baza raportului de expertiză, că acesta este în suprafață de 803 mp dar nu poate fi restituit în natură deoarece nu este posibilă dezmembrarea. Cu privire la cererea intervenienților, se apreciază că acțiunea în constatare este inadmisibilă potrivit art. 111 C. proc.

civ. Aceasta va fi admisă numai în privința cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că acordă reclamantului despăgubiri în sumă totală de 162.757 lei (RON) precum și cheltuieli de judecată la prima instanță de 1.222 lei (RON); menține restul dispozițiilor; pârâtul este obligat la 950 lei (RON) cheltuieli de judecată în apel. Curtea a majorat cuantumul despăgubirilor pe baza precizării făcute de expertul tehnic cu privire la raportul de expertiză efectuat de acesta la prima instanță. Cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond au fost majorate ținând seama de dovezile existente și conform art. 276 C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.F. și pârâta Primăria comunei Vladimirescu prin Primar. Reclamantul susține, în esență, că în mod greșit nu i s-a restituit în natură terenul liber. Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură dacă terenul este liber, iar problema dezmembrării excede cadrul litigiului. Recursul declarat de pârât vizează numai obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Se susține că întrucât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză instanța trebuia să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. Cu privire la recursul reclamantului. Indiscutabil statul a preluat de la reclamant un imobil compus din construcție și teren în suprafață de 1472 mp.

Raportul de expertiză a stabilit că mai este liber de construcții o suprafață de 803 mp, dar că acest teren datorită configurației sale nu poate fi restituit în natură. Aceste concluzii nu au fost combătute cu alte mijloace de probă cel puțin de aceiași valoare. Astfel că instanțele și-au însușit concluziile raportului, probă științifică necombătută. Este adevărat că intervenienții au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 construcția și terenul aferent (135,91/1472 mp), dar din extrasul de C.F. nr.top 7594/2329 (B Foaie de Porprietate) rezultă că intervenienții dețin casa cu cota de 1336,09/1472. Deci, față de probele administrate instanța a aplicat corect Legea nr. 10/2001 ținând seama de situația de fapt concretă, recursul fiind deci nefondat.

Cu privire la recursul pârâtului. Pârâtul, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a căzut în pretenții astfel că la cererea reclamantului poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Faptul că acesta nu a contestat concluziile raportului de expertiză nu îl poate exonera de plata cheltuielilor de judecată. Art. 275 C. proc. civ. se referă la situația în care pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, ceea ce în cauză nu este cazul. Acordarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de apreciere nu de nelegalitate care să poată fi cenzurată de instanța de recurs, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. În consecință recursul este nefondat. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de reclamantul reclamantul T.F. și de Primăria Vladimirescu împotriva deciziei civile nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.