ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9085/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.F. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul comune Vladimirescu, județul Arad

și a solicitat anularea dispoziției nr. 476 din 13 octombrie 2004

emisă de pârât, obligarea acestuia să emită o altă dispoziție

privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1336

mp din totalul de 1472 mp situat în comuna Vladimirescu, înscris în C.F.

Vladimirescu top 7594/2329, precum și acordarea de despăgubiri

bănești în sumă de 1.276.183.702 lei pentru casa de locuit

și restul de teren ce nu se pot restituit în natură.

În cauză au formulat cerere de

intervenție în interes propriu și cerere de intervenție

accesorie N.V. și N.D. prin care se solicită să se constate

că sunt îndreptățiți să dobândească în proprietate

suprafața de 1336 mp teren, precum și respingerea acțiunii

reclamantului.

Tribunalul Arad, prin sentința

civilă nr. 681 din 6 iulie 2005 a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant, a modificat dispoziția nr. 476 din 13

octombrie 2004 emisă de Primarul comunei Vladimirescu, județul Arad

în sensul că acordă reclamantului despăgubiri bănești

în sumă totală de 970.920.000 lei respectiv 97.092 lei noi pentru

casa și terenul aferent înscris în C.F. Vladimirescu nr.top 7594/2329,

constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare; au fost admise cererile de intervenție numai în ce

privește obligarea reclamantului să le plătească 2.000.000

lei respectiv 200 lei noi cheltuieli de judecată; pârâtul Primarul comunei

Vladimirescu a fost obligat să plătească reclamantului suma de

3.360.000 lei respectiv 336 lei noi cheltuieli parțiale de judecată.

Instanța

a reținut că prin decizia nr. 557 din 29 iulie 1978 a fostului

Consiliu Popular al județului Arad imobilul, proprietatea lui T.F.,

înscris în C.F. Vladimirescu cu nr.top 7594/2329 a trecut în proprietatea

statului fără despăgubiri (prin aplicarea Decretului nr.

223/1974 și art. 35 din Legea nr. 57/1968). Prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 355 din 22 iunie 1997 casa și terenul aferent

au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 intervenienților. Valoarea

actualizată a construcției și a terenului preluate de stat de la

reclamant este de 443.350.000 lei respectiv 527.570.000 lei.

Se mai reține că

intervenienții a făcut lucrări de extindere în baza

autorizației de construcție nr. 47/1998.

În ce privește terenul liber

instanța reține, în baza raportului de expertiză, că acesta

este în suprafață de 803 mp dar nu poate fi restituit în natură

deoarece nu este posibilă dezmembrarea.

Cu privire la cererea

intervenienților, se apreciază că acțiunea în constatare

este inadmisibilă potrivit art. 111 C. proc. civ. Aceasta va fi

admisă numai în privința cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a admis

apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că acordă

reclamantului despăgubiri în sumă totală de 162.757 lei (RON)

precum și cheltuieli de judecată la prima instanță de 1.222

lei (RON); menține restul dispozițiilor; pârâtul este obligat la 950

lei (RON) cheltuieli de judecată în apel.

Curtea a majorat cuantumul

despăgubirilor pe baza precizării făcute de expertul tehnic cu

privire la raportul de expertiză efectuat de acesta la prima

instanță.

Cuantumul cheltuielilor de

judecată efectuate la instanța de fond au fost majorate ținând

seama de dovezile existente și conform art. 276 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul T.F. și pârâta Primăria comunei

Vladimirescu prin Primar.

Reclamantul susține, în

esență, că în mod greșit nu i s-a restituit în natură

terenul liber. Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură dacă

terenul este liber, iar problema dezmembrării excede cadrul litigiului.

Recursul declarat de pârât

vizează numai obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Se

susține că întrucât nu a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză instanța trebuia să facă aplicațiunea

dispozițiilor art. 275 C. proc. civ.

Cu privire la recursul

reclamantului.

Indiscutabil statul a preluat de la

reclamant un imobil compus din construcție și teren în

suprafață de 1472 mp.

Raportul de expertiză a

stabilit că mai este liber de construcții o suprafață de

803 mp, dar că acest teren datorită configurației sale nu poate

fi restituit în natură. Aceste concluzii nu au fost combătute cu alte

mijloace de probă cel puțin de aceiași valoare. Astfel că

instanțele și-au însușit concluziile raportului, probă

științifică necombătută.

Este adevărat că

intervenienții au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995

construcția și terenul aferent (135,91/1472 mp), dar din extrasul de

C.F. nr.top 7594/2329 (B Foaie de Porprietate) rezultă că

intervenienții dețin casa cu cota de 1336,09/1472.

Deci, față de probele

administrate instanța a aplicat corect Legea nr. 10/2001 ținând seama

de situația de fapt concretă, recursul fiind deci nefondat.

Cu privire la recursul pârâtului.

Pârâtul, conform art. 274 alin. (1)

C. proc. civ. a căzut în pretenții astfel că la cererea

reclamantului poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Faptul că acesta nu a contestat

concluziile raportului de expertiză nu îl poate exonera de plata

cheltuielilor de judecată. Art. 275 C. proc. civ. se referă la

situația în care pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului la

prima zi de înfățișare, ceea ce în cauză nu este cazul.

Acordarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de apreciere nu de

nelegalitate care să poată fi cenzurată de instanța de

recurs, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. În consecință

recursul este nefondat.

Față de cele ce preced, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de

reclamantul reclamantul T.F. și de Primăria Vladimirescu împotriva

deciziei civile nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

9 noiembrie

2006.