ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 206/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 11 iunie 2002 M.N.A.,

M.C.G. și M.N. au chemat în judecată pârâții Consiliul local al comunei

Săvârșin, Primarul comunei Săvârșin și Prefectura Județului Arad solicitând

obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeței  de 675 mp teren din

parcela cu nr. top. 211 CF 1443 Săvârșin, la plata daunelor interese în sumă de

25.000.000 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 100.000 lei pentru

fiecare zi.

Reclamanții și-au precizat ulterior

acțiunea în sensul că au solicitat să li se restituie în natură 462 mpdin

parcela cu nr.top. 211/2, iar pentru parcela 211/1 în suprafață de 543 mp să li

se acorde despăgubiri în echivalent, menținând și pretențiile la daune și

penalități.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 477 din 4 noiembrie 2002 a

admis în parte acțiunea precizată și în consecință: a modificat în parte

dispoziția nr. 222 din 8 august 2002 emisă de Primarul comunei Săvârșin și a

dispus restituirea în natură a parcelei cu nr.top. 211/2 în suprafață de 462

mpdin CF 1443 Săvârșin. A luat act de acordul reclamanților privind acceptarea

ofertei administrative de a negocia prețul despăgubirilor pentru parcela cu

nr.top. 211/1 în suprafață de 543 m

2

, a respins cererea privind

plata de penalități în sumă de 100.000 lei/zi și a anulat ca netimbrat capătul

de cerere privind daunele morale în sumă de 25.000.000 lei.

La pronunțarea sentinței tribunalul

a avut în vedere precizarea de acțiune făcută în raport de contestația

formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 222 din 8 august 2002 prin

care Primarul comunei Săvârșin a respins cererea de restituire în natură a

suprafeței de 462 mp teren parcelă identificată în CF 1443 Săvârșin

făcându-li-se reclamanților ofertă de restituire prin echivalent.

Apelul reclamanților a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 14 din 14 februarie 2003. Sentința a fost anulată în

parte și rejudecând, curtea a respins cererea reclamanților de obligare a

pârâtului Primarul comunei Săvârșin la plata de daune interese, menținând în

rest hotărârea atacată.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel.

Fără a invoca vreunul din motivele

prevăzute la art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., deși aveau această obligație

conform art. 302

1

pct. 3 introdus prin O.U.G. nr. 58/2003 și art.

303 pct. 2 din același cod, recurenții-reclamanți au reiterat motivele din

apel. Au susținut în esență, că în mod greșit instanțele, nu au obligat

primarul la plata penalităților pe zi de întârziere deși acesta a refuzat să

negocieze prețul despăgubirilor și a întârziat emiterea dispoziției în baza

Legii nr. 10/2001 ca urmare a notificării, că nu i-au acordat daunele interese

în sumă de 25.000.000 lei justificate de refuzul de restituire a imobilului

ceea ce a condus la nevalorificarea respectivului imobil și nu i-au acordat

cheltuielile de judecată, deși i-au dat câștig de cauză.

Recursul este nefondat.

Așa după cum în mod corect a reținut

instanța de apel cu referire la pretențiile privind daunele-interese de

25.000.000 lei exceptate de la plata taxei de timbru, acestea nu sunt

întemeiate.

Reclamanții au invocat prejudiciul

ca fiind determinat de imposibilitatea valorificării terenului, care nu i-a

fost restituit, fără a proba nici existența și nici întinderea acestui

prejudiciu.

Refereirile la taxele de piață

încasate de la producătorii agricoli și de la agenții comerciali și eventualele

contracte (de închiriere, concesionare, vânzare) ce s-ar fi putut încheia cu

privire la teren, nedovedite în condițiile art. 1169 C. civ. nu sunt de natură

a conduce la concluzia existenței unui prejudiciu și respectiv a temeiniciei

pretenției la daune.

Menținerea soluției de respingere a

capătului de cerere privind penalități de 100.000 lei/zi întârziere până la repunerea

în drepturi asupra terenului, este de asemenea întemeiată.

Se reține că, pretenția la plata

penalităților pe zi de întârziere are natura unei pretenții la plata daunelor

cominatorii, reclamanții urmărind constrângerea pârâților să le recunoască dreptul

și să le predea bunul.

În speță însă, răspunderea pârâților

poate fi angajată, nu prin obligarea lor de a face sub sancțiunea plății

daunelor cominatorii, ci pe calea reglementată de art. 580

2

și

art. 580

3

C. proc. civ. în sensul obligării la plata unei amenzi

civile pe zi de întârziere în favoarea statului.

Cu referire la plata cheltuielilor

de judecată se reține că dispoziția de restituire a fost emisă în termen, iar

reclamanții au acceptat restituirea în natură a suprafeței de 462 mp (parcela

top 211/2) și oferta administrativă de a negocia prețul despăgubirilor pentru

parcela nr.top. 211/1 în suprafață de 543 mp  situație de care a luat act

instanța de fond.

Pe de altă parte cheltuielile de

judecată pot fi acordate părții care câștigă procesul, doar dacă dovedește că

le-a făcut.

Or, reclamanții nu au depus nici un

act în justificarea acestor cheltuieli, așa încât și sub acest aspect decizia

criticată este întemeiată.

Față de cele menționate motivele

invocate de recurenții-reclamanți nu se pot lua în considerare, fiind

neîntemiate.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat de reclamanți se va respinge.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanții M.N.A. M.C.G. și M.N. împotriva deciziei nr. 14  din 14

februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie

2004.