ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8793/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1096 din 28

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanții T.J. și T.E., prin mandatar C.M., împotriva

pârâtei comuna Valdimirescu reprezentată prin Primar. A fost obligată pârâta să

plătească reclamanților suma de 980.535.212 lei despăgubiri după compensare,

anulând dispozițiile 513 și 514 din 9 noiembrie 2004.

În motivarea sentinței s-a reținut

că imobilul construcție a aparținut antecesorilor reclamanților, a fost preluat

conform Decretului nr. 223/1974, acordându-se despăgubiri de 20.000 lei pentru

construcții iar terenul a fost preluat conform Legii nr. 59/1974.

La stabilirea cuantumului

despăgubirilor s-a avut în vedere valoarea de circulație stabilită prin expertiză,

din care a fost scăzută valoarea actualizată a despăgubirilor primite.

Apelul formulat de către pârâta

Primăria comunei Vladimirescu, prin Primar, împotriva sentinței primei instanțe

a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 95 A din 20 martie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

În motivarea deciziei s-a reținut că

imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului 223/1974 iar

valoarea actualizată a fost stabilită prin expertiza efectuată în dosar.

Faptul că primăria are obligația de

a transmite prefecturii cuantumul despăgubirii la care a fost obligată pentru

ca în baza art. 36 din Legea 10/2001 să poată fi ordonate plățile, este un

aspect ce ține de activitatea primăriei.

Împotriva deciziei de apel a declarat

recurs pârâta-apelantă criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Cu referire la dispozițiile art. 1

alin. (3) și art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 se invocă faptul că în mod

greșit a fost obligată la plata despăgubirilor întrucât putea fi obligată numai

să emită o nouă dispoziție pentru acordarea de despăgubiri.

Potrivit art. 2 din Titlul VII din

Legea 247/2005 plata despăgubirilor se face nu de către recurentă ci din Fondul

„Proprietatea” potrivit dispozițiilor acestei legi speciale.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

motivele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce privește modalitatea de

acordare a despăgubirilor către reclamanți pentru imobilul preluat în mod

abuziv de către stat, s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale

incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, la data soluționării cauzei

atât în primă instanță cât și în apel, Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005 fiind abrogate dispozițiile legale care confereau competență

prefecturilor de centralizare a dispozițiilor și notificărilor care vizau

acordarea de despăgubiri sub formă de echivalent bănesc.

Prin Legea nr. 247/2005 Titlul VII

s-a prevăzut o procedură specială de acordare a despăgubirilor prin echivalent

pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat și care fac obiectul

Legii 10/2001.

Astfel, în urma modificărilor

legislative intervenite prin Titlul VII al Legii 247/2005, în vederea

asigurării resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri se

înființează Fondul Proprietatea iar procedura și regulile de urmat pentru

stabilirea și acordarea despăgubirilor sunt prevăzute în această lege specială.

Prin urmare, nu recurentei-pârâte îi

revine competența să acorde despăgubirile la care a fost obligată în cauză ci

aceste despăgubiri a căror valoare nu a fost contestată urmează să se acorde

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Constatând, prin urmare, că recursul

formulat este fondat, Curtea urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și să modifice decizia recurată în sensul admiterii apelului

declarat de aceeași parte împotriva sentinței primei instanțe.

Urmare admiterii apelului, pentru

aceleași considerente și cu aplicarea art. 296 C. proc. civ., se va schimba în

parte sentința în sensul că se va constata că reclamanții sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 980.535,212 lei, după

compensare, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu păstrarea

celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Vladimirescu prin primar împotriva deciziei nr. 95 din 20

martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

că admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile 1096 din

28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad.

Schimbă în parte sentința în sensul

că:

Constată că reclamanții

T.J. și T.E. sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 980.535.212

lei, după compensare, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2006.