ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5009/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin  dispoziția nr. 962 din 28 august 2002

emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului Timișoara, s-a

respins cererea formulată de R.U. și R.V., domiciliați în Austria, prin care

s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris

în CF ind.27724 sub nr.top16240/I Timișoara, CF col.27723 Timișoara. Prin

aceeași dispoziție, dosarul privind imobilul arătat, a fost înaintat spre

soluționare Prefecturii județului Timiș, cu precizarea că valoarea estimativă a

imobilului precizată de solicitanți este de 160.000 U.S.D.

În motivarea dispoziției s-a arătat că imobilul

revendicat a trecut în proprietatea Statului prin decizia nr. 1155/1989 emisă

în baza Decretului nr. 223/1974, iar apoi bunul a fost vândut, conform Legii

nr. 112/1995, numiților R.I. și R.G.A.

La data de 30 septembrie 2002 R.U. și R.V. au

atacat în justiție dispoziția nr. 962 din 28 august 2002 emisă de Primarul

municipiului Timișoara, solicitând anularea acesteia și suspendarea procedurii

administrative privind restituirea în natură a imobilului conform art. 47 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că,

în conformitate cu art. 46 alin. (2) și art. 48 din Legea nr. 10/2001, au

atacat la Judecătoria Timișoara cu acțiune în nulitate absolută actul de

înstrăinare a imobilului către cumpărătorii R.I. și R.G.A. și au solicitat

Primăriei Timișoara, în aceeași zi, cu notificarea nr. 752 din 13 august 2002,

suspendarea procedurii de restituire.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1107/P.I. din 20 noiembrie 2002, a

admis contestația formulată de R.U. și R.V., a anulat dispoziția atacată și a

suspendat procedura administrativă de restituire în natură a apartamentului nr.

1 din Timișoara,   până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de

drept comun având ca obiect nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare privind același imobil.

Apelul formulat împotriva acestei sentințe de

pârâta Primăria municipiului Timișoara a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 26 din 5 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a

confirmat sentința tribunalului, în termen legal au declarat recurs pârâții

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

care au susținut că hotărârile sunt nelegale deoarece reclamanții nu au făcut

dovada înregistrării cererii prin care au încunoștiințat comisia asupra

existenței procesului având ca obiect nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare a imobilului. Notificarea înaintată de reclamanți poartă data

de înregistrare din 13 august 2002 la executorul judecătoresc, or, referatul

comisiei a fost întocmit la 19 august 202, fără a exista vreo dovadă că s-a

solicitat suspendarea procedurii în temeiul art. 47 alin. (2) din  Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

La data de 13 august 2002 reclamanții R.U. și R.V.

au chemat în judecată, la Judecătoria Timișoara, pe pârâții Primăria Timișoara,

R.I. și R.G. pentru constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11 noiembrie 1996 privind apartamentul nr. 1 al

imobilului din  Timișoara, precum și pentru radierea dreptului de proprietate

al pârâților-cumpărători.

Cu notificarea nr. 762 din 13 august 2002 a

executorilor judecătorești, reclamanții au înștiințat Primăria Timișoara că au

promovat la Judecătoria Timișoara acțiune în nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 10.144 din 11 noiembrie 1996 și au solicitat

primăriei, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (2) și art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, suspendarea procedurii de restituire cu privire la imobilul

litigios.

În loc să se conformeze cererii de suspendare a

procedurii administrative, prin referatul din 19 august 2002 Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara a

propus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, soluție

adoptată de primar prin dispoziția din 28 august 2003 contestată în prezentul

litigiu.

De altfel, din conținutul întâmpinării depusă de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara la dosar de fond, rezultă că

acesta nu contestă  primirea notificării prin care s-a solicitat suspendarea

procedurii administrative, solicitare pe care însă o consideră neîntemeiată cât

timp reclamanții „au optat în mod expres pentru una dintre variantele pe care

legea le prevede conform principiului

electa una via

...” .

Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 46 și  art. 68, procedura de

restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la

soluționarea acelor acțiuni, prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă. Persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată,

potrivit art. 21 alin. (1).

Textul citat a introdus în legislația noastră un

nou caz de suspendare de drept (

ipso jure)

a procedurii administrativ-jurisdicționale

declanșate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât timp se dovedește promovarea uneia

dintre acțiunile la care se referă art. 46 și art. 48 din lege și cât timp

persoana îndreptățită a înștiințat persoana notificată de existența chestiunii

prejudiciale survenite, în speță, a acțiunii în nulitatea absolută a actului de

înstrăinare a imobilului revendicat.

Fiind întrunite condițiunile suspendării

procedurii administrativ-jurisdicționale, aceasta a operat de drept, fiind fără

relevanță susținerea (apărarea) recurenților-pârâți în sensul că persoanele

îndreptățite au optat în mod expres pentru una sau pentru mai multe forme de

reparațiune prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, se constată că în mod

legal tribunalul a anulat dispoziția primarului și a dispus suspendarea

procedurii administrative începută în baza Legii nr. 10/2001 până la

soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de către

instanța de drept comun a chestiunii prejudiciale privind nulitatea absolută a

actului de înstrăinare a nemișcătorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de  pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 26 din 5 martie 2003 a  Curții de

Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.