ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3829/2003

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

O.M. a chemat în judecată la 25 februarie 2000 pe pârâții M.V., M.M., R.L., R.N.,

M.I., M.M., Consiliul local al Municipiului Timișoara și S.C. O.J.C.V.L. Tim SA

, pentru a se  constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare

nr. 20/R/J din 25 iunie 1997, nr. 13298 din 13 iunie 1997 și nr. 813/R din 15

iulie 1997 și a se dispune restabilirea situației anterioare în  cartea

funciară.

Judecătoria

Timișoara prin sentința civilă nr. 8788/20 iunie 2000  a respins acțiunea

reținând că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului. S-a

mai reținut că prin sentința civilă nr. 2187/30 ianuarie 1998 a Judecătoriei

Timișoara s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat că imobilul situat în

Timișoara, înscris în CF 8561 a trecut în proprietatea Statului Român fără

titlu, s-a dispus rectificarea cărții funciare și reîntabularea dreptului de

proprietate în persoana numiților P.S. P.E., P.M., P.I. și P.M. Sentința a

rămas definitivă prin respingerea apelului și, respectiv, a recursului. S-a

reținut că procesul nu a fost înscris în cartea funciară pentru ca pârâții să

poată constata că titlul nu mai aparținea statului ci altor persoane. Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a emis un tabel cu imobile care nu au fost

revendicate în instanță și printre acestea figura și imobilul în litigiu.

S-a

constatat de asemenea că reclamanta are calitate procesuală activă de a cere

anularea absolută a  contractului deoarece cauzele  de nulitate absolută pot fi

invocate de orice parte interesată, în speță interesul reclamantei fiind

evident.

Tribunalul

Timiș, prin decizia civilă nr. 2536/A/6 octombrie 2000 a respins apelul

reclamantei constatând că soluția primei instanțe este corectă, pârâții au fost

de bună credință.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia nr. 410/21 februarie 2001 a admis recursul

reclamantei, a casat cele două hotărâri și pe fond a admis acțiunea și a

constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare. S-a dispus

rectificarea C.F. în mod corespunzător.

S-a

reținut că au fost încheiate în fradua legii contractele în discuție, art. 1

alin. (6) din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

prevăzând în mod expres suspendarea oricărei operațiuni de vânzare a imobilelor

preluate în proprietatea statului, până la soluționarea în mod irevocabil a

revendicărilor.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 8054/12 aprilie 2001 a  respins ca

neîntemeiată contestația în anulare formulată de pârâții M. și R. împotriva

deciziei 410/21 februarie 2001.

Împotriva

acestei decizii pârâții au formulat o cerere de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. deoarece instanța s-a pronunțat „

ultra

petita”

asupra unui motiv de nulitate absolută neinvocat și nepus în

discuția părților.

Curtea

de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1041/19 aprilie 2001 a admis cererea

de revizuire. A fost schimbată decizia 410/2001 în sensul că a fost respins

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 410/2001 a Curții de Apel

Timișoara. S-a considerat revizuirea fondată pe motivul invocat și totodată s-a

constatat că nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorilor.

Împotriva

deciziei prin care s-a soluționat cererea de revizuire s-a declarat, în termen

legal, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, recurs în anulare, considerându-se soluția netemeinică și nelegală

potrivit art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ.

În

motivarea recursului în anulare s-a arătat că ipoteza invocată în revizuire

vizează  împrejurarea când instanța s-a pronunțat asupra unor cereri

neformulate și se referă la obiectul cererilor și nu la temeiul juridic.  S-a

criticat soluția prin care s-a admis cererea de  revizuire cu motivarea că

instanța s-a pronunțat „

extra petita”

, întrucât nu a pus în discuția

părților motivul de nulitate absolută, respectiv  temeiul juridic, făcându-se

astfel o confuzie între obiectul și temeiul juridic al cererii.

Recursul

în anulare este întemeiat și urmează a se admite.

În mod

just s-a sesizat în această cale extraordinară de atac eroarea făcută de

instanțe în interpretarea textului art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Textul care se

referă la acest motiv de revizuire este clar, el nelăsând loc la o altă

interpretare.

Punctul

2 al art. 322 C. proc. civ. indică ca motiv de revizuire „dacă instanța de

recurs s-a pronunțat asupra unor lucrui care nu s-au cerut”.

Acest

motiv invocat în susținerea cererii de revizuire nu s-a dovedit în cauză.

Instanța

de fond s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare, indicând și motivul de nulitate absolută –

frauda la lege – în sensul încălcării prohibiției de vânzare pe timpul

proceselor de revendicare temeiul a fost indicat în mod expres în acțiunea

introductivă de instanță și în motivele căilor de atac ordinare declarate de

reclamantă.

Față de

temeinicia acestui motiv al recursului în  anulare apare inutilă analizarea

celuilalt motiv invocat.

Ca

urmare, se va constata că în mod neîntemeiat s-a admis cererea de revizuire și

pe cale de consecință prin admiterea recursului în anulare, se va casa  decizia

1041/19 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și pe cale de

consecință se va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire  a deciziei nr. 410/21

februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1041 din 19 aprilie 2001 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia și respinge

cererea de revizuire a deciziei 410 din 21 februarie 2001 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.