ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3829/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta O.M. a chemat în judecată la 25 februarie 2000 pe pârâții M.V., M.M., R.L., R.N., M.I., M.M., Consiliul local al Municipiului Timișoara și S.C. O.J.C.V.L. Tim SA , pentru a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 20/R/J din 25 iunie 1997, nr. 13298 din 13 iunie 1997 și nr. 813/R din 15 iulie 1997 și a se dispune restabilirea situației anterioare în cartea funciară. Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 8788/20 iunie 2000 a respins acțiunea reținând că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului.

S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 2187/30 ianuarie 1998 a Judecătoriei Timișoara s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat că imobilul situat în Timișoara, înscris în CF 8561 a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu, s-a dispus rectificarea cărții funciare și reîntabularea dreptului de proprietate în persoana numiților P.S. P.E., P.M., P.I. și P.M. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și, respectiv, a recursului. S-a reținut că procesul nu a fost înscris în cartea funciară pentru ca pârâții să poată constata că titlul nu mai aparținea statului ci altor persoane. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a emis un tabel cu imobile care nu au fost revendicate în instanță și printre acestea figura și imobilul în litigiu.

S-a constatat de asemenea că reclamanta are calitate procesuală activă de a cere anularea absolută a contractului deoarece cauzele de nulitate absolută pot fi invocate de orice parte interesată, în speță interesul reclamantei fiind evident. Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 2536/A/6 octombrie 2000 a respins apelul reclamantei constatând că soluția primei instanțe este corectă, pârâții au fost de bună credință. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 410/21 februarie 2001 a admis recursul reclamantei, a casat cele două hotărâri și pe fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare. S-a dispus rectificarea C.F. în mod corespunzător.

S-a reținut că au fost încheiate în fradua legii contractele în discuție, art. 1 alin. (6) din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 prevăzând în mod expres suspendarea oricărei operațiuni de vânzare a imobilelor preluate în proprietatea statului, până la soluționarea în mod irevocabil a revendicărilor. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 8054/12 aprilie 2001 a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de pârâții M. și R. împotriva deciziei 410/21 februarie 2001. Împotriva acestei decizii pârâții au formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. deoarece instanța s-a pronunțat „ ultra petita” asupra unui motiv de nulitate absolută neinvocat și nepus în discuția părților.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1041/19 aprilie 2001 a admis cererea de revizuire. A fost schimbată decizia 410/2001 în sensul că a fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 410/2001 a Curții de Apel Timișoara. S-a considerat revizuirea fondată pe motivul invocat și totodată s-a constatat că nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorilor. Împotriva deciziei prin care s-a soluționat cererea de revizuire s-a declarat, în termen legal, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, recurs în anulare, considerându-se soluția netemeinică și nelegală potrivit art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că ipoteza invocată în revizuire vizează împrejurarea când instanța s-a pronunțat asupra unor cereri neformulate și se referă la obiectul cererilor și nu la temeiul juridic.

S-a criticat soluția prin care s-a admis cererea de revizuire cu motivarea că instanța s-a pronunțat „ extra petita” , întrucât nu a pus în discuția părților motivul de nulitate absolută, respectiv temeiul juridic, făcându-se astfel o confuzie între obiectul și temeiul juridic al cererii. Recursul în anulare este întemeiat și urmează a se admite. În mod just s-a sesizat în această cale extraordinară de atac eroarea făcută de instanțe în interpretarea textului art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Textul care se referă la acest motiv de revizuire este clar, el nelăsând loc la o altă interpretare. Punctul 2 al art. 322 C. proc. civ. indică ca motiv de revizuire „dacă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucrui care nu s-au cerut”.

Acest motiv invocat în susținerea cererii de revizuire nu s-a dovedit în cauză. Instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, indicând și motivul de nulitate absolută – frauda la lege – în sensul încălcării prohibiției de vânzare pe timpul proceselor de revendicare temeiul a fost indicat în mod expres în acțiunea introductivă de instanță și în motivele căilor de atac ordinare declarate de reclamantă. Față de temeinicia acestui motiv al recursului în anulare apare inutilă analizarea celuilalt motiv invocat. Ca urmare, se va constata că în mod neîntemeiat s-a admis cererea de revizuire și pe cale de consecință prin admiterea recursului în anulare, se va casa decizia 1041/19 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și pe cale de consecință se va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei nr. 410/21 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1041 din 19 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia și respinge cererea de revizuire a deciziei 410 din 21 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.