ÎCCJ, Decizia nr. 1155/1989

Cerere pentru restituirea în natură a

imobilului, reglementată prin Legea nr. 10/2001. Suspendarea procedurii

speciale prevăzută de art. 21. Caracterul suspendării

În cazurile la care se referă

art.46 și 48 din Legea nr.10/2002, operează de drept suspendarea procedurii

speciale de restituire în natură a imobilului trecut la stat până la

soluționarea, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, a acțiunilor de anulare

a actelor prin care statul a înstrăinat imobilul ce s-a cerut a fi restituit în

natură.

Secția civilă, decizia nr. 5009 din 26

noiembrie 2003

Prin  Dispoziția nr. 962 din 28 august 2002 emisă în temeiul Legii nr.

10/2001 de primarul Municipiului Timișoara, s-a respins cererea formulată de

R.U. și R.V., prin care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil

situat în Timișoara.  Prin aceeași dispoziție, dosarul privind imobilul

arătat a fost înaintat spre soluționare Prefecturii județului Timiș, cu

motivarea că valoarea estimativă a imobilului precizată de solicitanți este de

160.000 U.S.D.

În motivarea dispoziției s-a arătat că imobilul revendicat a trecut în

proprietatea Statului prin decizia nr. 1155/1989 emisă în baza Decretului nr.

223/1974, iar apoi bunul a fost vândut, conform Legii nr. 112/1995, numiților

R.I. și R.G.A.

La data de 30 septembrie 2002, R.U. și R.V. au atacat în justiție dispoziția

primarului solicitând anularea acesteia și suspendarea procedurii speciale

privind restituirea în natură a imobilului conform art. 47 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 46

alin. (2) și art. 48 din Legea nr. 10/2001, au atacat la Judecătoria Timișoara,

cu acțiune în nulitate absolută, actul de înstrăinare a imobilului către

cumpărătorii R.I. și R.G.A. și au solicitat Primăriei Timișoara, în aceeași zi,

cu notificarea nr.752/13 august 2002, suspendarea procedurii de restituire.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr.1107/P.I. din 20

noiembrie 2002, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a suspendat

procedura administrativă de restituire în natură a imobilului în discuție până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de drept comun având ca

obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind același

imobil.

Apelul formulat de Primăria municipiului Timișoara a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 26 din 5 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.

Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara care au susținut că

hotărârile sunt nelegale deoarece reclamanții nu au făcut dovada înregistrării

cererii prin care au încunoștiințat comisia asupra existenței procesului având

ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului

către R.I. și R.G.A.

Recursul nu este fondat.

La data de 13 august 2002 reclamanții au chemat în judecată, la Judecătoria

Timișoara, pe pârâții Primăria Timișoara, R.I. și R.G.A. pentru constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11 noiembrie

1996 privind imobilul în litigiu.

Cu notificarea nr. 762 din 13 august 2002 a executorilor judecătorești,

reclamanții au înștiințat Primăria Timișoara că au promovat acțiunea în

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11

noiembrie 1996 și au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (2) și

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, suspendarea procedurii de restituire

cu privire la imobilul litigios.

În loc să se conformeze cererii de suspendare a procedurii administrative,

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, de pe lângă Primăria Municipiului

Timișoara, prin referatul din 19 august 2002, a propus respingerea cererii de

restituire în natură a imobilului, soluție adoptată de primar prin dispoziția

din 28 august 2003, contestată în prezentul litigiu.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr.10/2001, în cazul acțiunilor formulate

potrivit art. 46 și 48, procedura de restituire începută în temeiul prezentei

legi este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni, prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă. Persoana îndreptățită va înștiința de

îndată persoana notificată, potrivit art.21 alin. (1).

Textul citat a introdus în legislația noastră un nou caz de suspendare de drept

(

ipso jure)

a procedurii speciale declanșate în temeiul Legii

nr.10/2001, cât timp se dovedește promovarea uneia dintre acțiunile la care se

referă art. 46 și 48 din lege și dacă persoana îndreptățită a înștiințat

persoana notificată de existența chestiunii prejudiciale survenite, în speță, a

acțiunii în nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului

revendicat.

Fiind întrunite condițiunile suspendării procedurii speciale, aceasta a operat

de drept, fiind fără relevanță susținerea (apărarea) recurenților-pârâți în

sensul că persoanele îndreptățite au optat în mod expres pentru una sau pentru

mai multe forme de reparațiune prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, se constată că în mod legal tribunalul a anulat

dispoziția primarului și a dispus suspendarea procedurii administrative

începută în baza Legii nr.10/2001 până la soluționarea prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, de către instanța de drept comun, a

chestiunii prejudiciale privind nulitatea absolută a actului de înstrăinare a

nemișcătorului.