ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestațiile care au format

obiectul dosarelor 11125/2003 și 11308/2003 înregistrate pe rolul Tribunalului

Timiș, conexate la termenul de judecată din 13 februarie 2004, formând dosarul

11125/2003, cu precizările ulterioare, contestatarii B.E.D. și B.Z.A. au chemat

în judecată intimații Primăria și Primarul Municipiului Timișoara solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză:

- să se stabilească cota de

despăgubire aferentă apartamentului ce se restituie în natură, respectiv 6,003%

prin despăgubire efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație până la

data emiterii de decizie de restituire.

- să se stabilească suma de rambursat

de care este condiționată, restituirea dispusă prin Dispoziția nr. 1463/2003,

anume 25.892.278 lei.

- să se modifice în consecință art. 4

din Dispoziția nr. 1463/2003 în sensul ca restituirea în natură să fie

condiționată de rambursarea cotei de despăgubiri aferente apartamentului 1 din

totalul sumei de 48.118.979 lei acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 prin

Hotărârea nr. 454 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995,

actualizată, respectiv 25.892.278 lei.

- să se dispună obligarea

intimatului la restituirea în natură a părților din imobilul situat în

Timișoara, cuprinsă în art. 1 din Dispoziția nr. 1463/2003 un termen de 3 zile

calendaristice de la data achitării sumei de rambursat stabilite de instanță

prin hotărâre judecătorească definitivă, sub sancțiunea daunelor cominatorii de

10.000.000 lei/zi de întârziere din ziua a IV-a calculată de la achitarea sumei

de rambursat.

Reclamanții au chemat în judecată și

Direcția județeană pentru Tineret și Sport Timiș și Asociația județeană de

Fotbal Timiș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză:

- să se constate ilegalitatea

nerestituirii în natură a spațiilor menționate în art. 2 din Dispoziția nr. 1463

din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timișoara.

- să se constate că la art. 3 din

aceeași dispoziție se omite menționarea acordării despăgubirilor ce se cuvine

în baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

- să se dispună obligarea

intimatului primarul și Primăria municipiului Timișoara la restituirea în

natură a părților din imobilul situat în Timișoara, cuprinsă în art. 1 din

Dispoziția nr. 1463/2003 în termen de 3 zile calendaristice de la data

achitării sumei de rambursat stabilite de instanță prin hotărâre judecătorească

definitivă, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 10.000.000 lei/zi de

întârziere din ziua a IV-a calculată de la achitarea sumei de rambursat, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 568/99

pronunțată în ședința publică din 7 mai 2004 Tribunalul Timiș a admis

contestația formulată de contestatorii B.E.D. și B.Z.A. împotriva Dispoziției

nr. 1463 din 6 august 2003.

În contradictoriu cu intimații primarul

și Primăria Timișoara, Direcția județeană pentru Tineret și Sport Timiș și

Asociația județeană de Fotbal Timiș a modificat dispoziția contestată în sensul

că:

Restituirea în natură a

apartamentului nr. 1 cu 3,3 p.c. și 34/1031 mp din imobilul situat în

Timișoara, este condiționată cu rambursarea cotei de despăgubiri aferente

apartamentului nr. 1 din totalul sumei de 48.118.979 lei acordată în baza Legii

nr. 112/1995 prin hotărârea nr. 454 din 22 martie 1997 a Comisiei județene

Timiș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 actualizată, respectiv suma de

25.892.278 lei.

Instanța a obligat Primăria și primarul

municipiului Timișoara să restituie în natură contestatorilor spațiile aferente

imobilului situat în Timișoara, deținute de Direcția pentru Tineret și Sport cu

contractul de închiriere nr. 678/1999 (SAD cu 3,82% p.c. și 41/1031 mp) și de

Asociația județeană de Fotbal Timiș cu contractul de închiriere nr. 618/1999 (

SAD

2

cu 2,70% p.c. și 30/1031mp).

Primarul municipiului Timișoara a

fost obligat ca printr-o dispoziție ulterioară să acorde contestatorilor

măsurile reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre valoarea

despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele de

inflație și valoarea corespunzătoare a părților vândute din imobil.

Instanța a mai obligat Primăria și primarul

municipiului Timișoara să restituie contestatorilor suma de 396.204.380 lei

reprezentând diferența dintre suma efectiv plătită la 20 octombrie 2003 și suma

de rambursat, respectiv, 25.892.278 lei împreună cu dobânda legală aferentă

calculată din ziua plății.

Intimații au fost obligați să

plătească contestatorilor 45.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin notificările nr. 1894 din 20

martie 2001 și nr. 2466 din 11 aprilie 2001 formulate în temeiul Legii nr. 10/2001

contestatorii au solicitat restituirea în natură a spațiilor cu altă destinație

decât cea de locuință situate la parterul clădirii din Timișoara, înscris în C.F.

nr. 154 Timișoara nr.top 415 și despăgubiri în completare la valoarea reală în

echivalent pentru locuințele și terenul aferent vândute chiriașilor în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Prin dispoziția de restituire nr. 1463

din 6 august 2003 s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 cu

3,3% părți comune și 34/1031, precum și a următoarelor spații cu altă

destinație decât cea de locuință situate în imobilul în litigiu după cum

urmează: SAD

3

cu 3,17% părți comune și 35/1031mp, SAD

4

cu

13,27% părți comune și 145/1031mp, SAD

5

cu 4,12% părți comune și

45/1031mp, SAD

6

cu 1,53% părți comune și 17/1031mp, SAD

7

cu 0,94% părți comune și 10/1031 mp.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001

au rămas în proprietatea statului spațiile deținute prin contract de închiriere

de către Direcția județeană pentru Tineret și Sport, SAD

1

și

Asociația județeană de Fotbal Timiș, SAD

2

și s-a menționat că

acordarea măsurilor reparatorii pentru spațiile care rămân în proprietatea

statului și stabilirea cuantumului acestora se vor face printr-o dispoziție

ulterioară și s-a reținut că restituirea în natură este condiționată de

rambursarea sumei de 48.118.979 lei acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 prin

hotărârea nr. 454 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

actualizată la data plății.

În temeiul Legii nr. 112/1995,

contestatorii au solicitat restituirea apartamentului 9 și 10 din același

imobil situat în Timișoara, și acordarea de despăgubiri pentru restul

apartamentelor, iar prin hotărârea nr. 454 din 12 martie 1997 a Comisiei județene

Timiș de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-a admis cererea de restituire în

natură a celor două apartamente și s-au acordat despăgubiri pentru restul

apartamentelor, în cuantum de 48.118.979 lei.

Prin decizia contestată s-a dispus

restituirea în natură a ap. 1 și a SAD

3,4,5,6 și 7

dar condiționat

de rambursarea sumei de 48.118.979 lei acordată în temeiul Legii nr. 112/1995,

deși s-a restituit în natură un singur apartament din cele 16 pentru care s-au

acordat despăgubirii în temeiul Legii nr. 112/1995, iar suma ce trebuia

restituită reprezintă doar despăgubirea aferentă apartamentului nr.1

reactualizată cu indicele de inflație.

Instanța de fond a apreciat că SAD

1și

2

, nerestituite în natură, nu se încadrează în prevederile art. 16 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece Ministerul de resort al celor două intimate

nu a făcut propuneri și nici Guvernul nu a emis hotărâre prin care să-l excludă

de la restituire în natură. S-a apreciat că Direcția pentru Sport Timiș este

titulara unui drept de administrare asupra Sălii Olimpice în care își poate

desfășura nestingherit activitatea, iar Asociația județeană de Fotbal Timiș

este o persoană juridică de drept privat având drept scop organizarea

activității în ramura respectivă, neintrând în categoria instituțiilor

prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții primarul și Primăria Timișoara, Direcția județeană pentru

Tineret și Sport Timiș și Asociația județeană de Fotbal Timiș, apeluri

înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 8698/C/2004.

În apelul declarat, pârâtele primarul

și Primăria Timișoara au solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în

sensul respingerii în totalitate a contestației; iar pârâta Direcția județeană

pentru Tineret și Sport a criticat sentința sub aspectul interpretării

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 2807 A

pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2004 Curtea de Apel Timișoara a

respins apelurile declarate de către pârâții Primarul și Primăria Timișoara,

Direcția județeană pentru Tineret și Sport Timiș, Asociația județeană de Fotbal

Timiș, în contradictoriu cu reclamanții intimați B.E.D. și B.Z.A., apreciind că

hotărârea pronunțată de instanța fondului este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții B.E.D. și B.Z.A. susținând că instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată

încălcând dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Asociația județeană de Fotbal Timiș,

în recursul său, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie

invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că în mod greșit instanța a interpretat dispozițiile art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 considerând că demersurile în vederea includerii în lista

aprobată de Guvern trebuie să fie anterioară soluționării modificării.

Recurenta susține că este esențială

în dezlegarea pricinii împrejurarea că la data de 1 noiembrie 2003 a fost

constituită comisia internă pentru analizarea notificărilor și care este

abilitată să facă propuneri Guvernului. Așadar, se susține că instituțiile

abilitate să facă propunerea prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

s-au constituit în timpul în care procesul era inițiat, iar recurenta, în lipsa

comisiei respective nu putea face propuneri Guvernului, înainte de această

dată, în vederea includerii în lista imobilelor care nu pot fi retrocedate.

Această listă a imobilelor care intră sub incidența art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 a fost transmisă ulterior soluționării notificării, la data de 19

noiembrie 2004.

Se mai susține că dispoziția de

restituire nr. 1463 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timișoara

nu a fost comunicată și recurentei, nefiind opozabilă.

Recurenta consideră că este o

instituție de interes public în sensul descris de legiuitor, art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și cap. II din H.G. nr. 498 din 14 aprilie 2003, organizând

activitatea sportivă fotbalistică a întregului municipiu Timișoara, funcționând

în subordinea Ministerului Tineretului și Sportului.

Primăria și Primarul Municipiului

Timișoara critică decizia sub aspectul greșitei interpretări a art. 16 din

Legea nr. 10/2001, considerând că Asociația județeană de Fotbal Timiș este o

instituție de interes public.

De asemenea, se susține că

restituirea a fost condiționată de rambursarea sumei de 48.118.979 lei

actualizată la data plății, sumă ce reprezintă despăgubiri pentru imobilul

situat în Timișoara, acordat în temeiul Legii nr. 112/1995 așa cum rezultă din

Hotărârea Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995

emisă sub nr. 454 din 12 martie 1997, sumă recunoscută de reclamanți în

cuantumul respectiv, fiind achitată în întregime și actualizată la data plății.

Recursurile formulate de reclamanți B.E.D.

și B.Z.A. au rămas fără obiect și vor fi respinse ca atare, față de

împrejurarea că prin decizia civilă nr. 603 pronunțată în ședința publică din

14 martie 2005 Curtea de Apel Timișoara a obligat pârâții primarul și Primăria

Timișoara, Direcția județeană pentru Tineret și Sport Timiș și Asociația județeană

de Fotbal Timiș la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată în apel, în favoarea reclamanților B.E.D. și B.Z.A.

Recursurile declarate de primarul și

Primăria Timișoara și Asociația județeană de Fotbal Timiș sunt nefondate.

Dezvoltarea motivelor de recurs

formulate de recurenți se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. celelalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ. fiind indicate greșit

de recurenți.

Recurentele primarul și Primăria municipiului

Timișoara consideră nelegală decizia instanței de apel cu privire la

constatarea ilegalității art. 4 din Dispoziția nr. 1463/2003 emisă de Primarul

municipiului Timișoara în aplicarea Legii nr. 10/2003, prin care restituirea în

natură a fost condiționată de rambursarea întregii despăgubiri primite în baza

Legii nr. 112/1995.

Instanțele au aplicat în mod corect

dispozițiile Legii nr. 10/2001, luând în considerare și prevederile Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498 din 18

aprilie 2003.

Prin textul de lege special [art. 19

alin. (1) din Legea nr. 10/2001] legiuitorul încearcă să elimine orice

discriminare între diferitele persoane posibile titulare ale dreptului de

restituire a bunurilor imobile preluate abuziv. Prin editarea acestui text de

lege, statul încearcă să complinească lipsurile textelor similare cu caracter

reparatoriu din Legea nr. 112/1995 și să realizeze o reparație integrală, efectivă

a prejudiciului înregistrat de diferitele persoane, prin prelucrarea abuzivă a

imobilelor, de către stat, în diverse perioade de timp.

Două sunt condițiile pe care trebuie

să le îndeplinească persoana îndreptățită, în condițiile art. 21 și urm. din

Legea nr. 10/2001, pentru a beneficia de prevederile art. 19 alin. (1) din

această lege.

Astfel, solicitantul restituirii în

natură a imobilului, trebuie să restituie despăgubirea primită în condițiile

art. 12 din Legea nr. 112/1995 și imobilul ce face obiectul cererii de

restituire să nu fi fost înstrăinat.

În speță, numai o parte a imobilului

satisface exigența amintită (de a nu fi vândut). Apartamentul nr. 1 și spațiile

cu altă destinație decât cea de locuință îndeplinește condiția impusă de

legiuitor.

Legea nr. 112/1995 s-a referit

exclusiv la spațiile cu destinație de locuință, astfel că despăgubirile

acordate în baza ei se cuveneau numai pentru aceste spații, nu și pentru cele

cu altă destinație.

În consecință, suma care trebuie

returnată în conformitate cu dispozițiile legate este despăgubirea aferentă

apartamentului nr. 1, apartament pentru care s-au acordat despăgubiri în baza

Legii nr. 112/1995 și care poate fi restituit în natură în baza Legii nr. 10/2001

deoarece nu a fost vândut.

Instanța de apel în mod corect a

menținut soluția primei instanțe, care a constatat că suma de rambursat din

art. 4 al Dispoziției nr. 1463/2003 a fost calculat ilegal și, în consecință, a

stabilit suma datorată conform dispozițiilor legale, obligând pârâtele

recurente la restituirea diferenței dintre suma achitată conform dispoziției

atacate și cea stabilită de instanță, împreună cu dobânda legală aferentă.

Plata sumelor stabilite prin dispoziția

atacată de persoanele îndreptățite nu poate atrage o altă concluzie.

Legiuitorul făcând aplicațiunea

regulii impreziunii și, pentru a evita îmbogățirea fără justă cauză, dispune că

restituirea să se facă prin returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită,

actualizată cu indicele inflației.

Pentru identitate de rațiune, nu

poate fi acceptat din punct de vedere legal ca beneficiarii dispozițiilor art. 19

din Legea nr. 10/2001 să restituie o sumă de bani mai mare decât cea care se

cuvine potrivit dispozițiilor legale; cota de despăgubire aferentă

apartamentului 1 fiind determinată prin expertiză necontestată de părți.

Referitor la motivele vizând

restituirea în natură a spațiilor SAD

1și 2

situate în Timișoara, în

mod corect instanțele au reținut că acestea nu se află sub incidența

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În alineatul al doilea al art. 16 nu

se menționează decât că Guvernul stabilește, prin hotărâre, imobilele care nu

vor fi retrocedate, la propunerea ministerelor de resort și a celorlalte

instituții publice interesate. Nu se precizează în ce termen trebuie formulate

propunerile, nici care sunt, concret, celelalte instituții publice interesate,

în afara ministerelor de resort, care ar putea avea această atribuție, ceea ce

creează dificultăți legate de aplicarea acestor dispoziții legale.

Art. 9 alin. (2)-(4) din Normele

metodologice aduce câteva precizări de ordin tehnic. Una dintre precizări este

aceea că fiecare minister și instituție publică deținătoare trebuie să

transmită Guvernului lista cu imobilele la care se referă art. 16 alin. (1).

În speță, ministerul de resort,

instituția deținătoare a imobilului au rămas în pasivitate la data emiterii

Dispoziției de restituire era inexistentă H.G. în care s-ar fi putut statua că

aceste spații comerciale din imobilul situat în str. U. ( SAD

1

și

SAD

2

) nu vor fi retrocedate în natură și pentru care se acordă

măsuri reparatorii prin echivalent potrivit art. 16 alin. (1).

Primarul și Primăria Municipiului

Timișoara nu puteau decide cu privire la aceste spații, suplinind Hotărârea de

Guvern.

În mod corect instanța de apel a

concluzionat că din întreaga economie a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu

rezultă că legiuitorul a dorit să fie soluționată mai întâi notificarea, în

sensul respingerii cererii de restituire în natură, apoi să demareze procedura

de acordare a despăgubirilor pentru acest imobil.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârea pronunțată este legală și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de pârâții primarul municipiului Timișoara și Asociația județeană de

Fotbal Timiș împotriva deciziei nr. 2807/A din 13 decembrie 2004 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă, și a rămas fără obiect recursul reclamanților B.E.D.

și B.Z.A. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.