ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 946/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată la 6 ianuarie 2004, reclamanta L.E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea dispoziției nr. 2290 din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara, prin care a fost respinsă notificarea nr. 65 din 31 ianuarie 2002 de restituire în natură a imobilului din Timișoara, și obligarea primăriei la restituirea în natură a imobilului. Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 2017 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Timișoara; a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea dispoziției nr. 2290 din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara și a constatat că imobilul din Timișoara, înscris în C.F. 42162 Timișoara a fost preluat fără titlu valabil în patrimoniul statului, obligând primarul la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primăria municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara, apel care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 266 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pentru considerentele ce urmează: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Timișoara, Curtea a constatat că, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii se poate adresa cu notificare primăriei, iar dispoziția motivată urmează a fi emisă de primar. Cum aceste norme legale le conferă primăriilor calitatea de participant la procedurile administrative ale Legii nr. 10/2001, cât și la procedurile judiciare consecutive celor dintâi, Primarului municipiului Timișoara nefiindu-i impus nicio obligație, în mod corect prima instanță a respins această excepție.

Curtea a reținut că această măsură reparatorie de restituire în natură a apartamentului a fost posibilă întrucât, anterior pronunțării sentinței civile nr. 2017/2008, prin sentința civilă nr. 905 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului în litigiu de care a beneficiat familia S. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. - În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în nod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei față de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 conform cărora primăria este o entitate funcțională, fără personalitate juridică.

- Prima instanță a încălcat legea atunci când a dispus restituirea în natură a apartamentului, întrucât preluarea nu a fost abuzivă, imobilul fiind trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 în anul 1988 cu plata sumei de 46.155 lei. De asemenea, în mod nelegal nu a fost obligată reclamanta a rambursarea sumei primite la momentul preluării imobilului. Reclamanta, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale i a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

- Criticile formulate pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispozițiile art. 304 pct. 4 și 8 fiind invocate formal, întrucât nu se arată în ce măsură instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a cenzurat legalitatea dispoziției emise de recurent în temeiul Legii nr. 10/2001 ori actul juridic dedus judecății interpretat greșit de instanță ce a determinat schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. - Susținerile recurentei referitoare la calitatea sa de entitate funcțională fără personalitate juridică, conform Legii nr. 2152001, sunt reale, însă prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire „în cazul primăriilor se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se atribuie calitatea de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, prevederi care însă nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. - În categoria imobilelor preluate în mod abuziv se includ și orice imobile preluate abuziv, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, art. 2 lit. i), categorie în care se află și imobilele preluate în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ, contrar, prin art. 1, dispozițiilor Constituției din 1965 înscrise la art. 12. Simpla acordare a unor despăgubiri nu este de natură a califica drept legală preluarea bunului câtă vreme acestea nu corespundeau valorii reale a imobilului.

De altfel și prin Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 250/2007 pct. 1.4 lit. B) este consacrată o astfel de situație. - Prin sentința confirmată de Curtea de Apel Timișoara, Primarul municipiului Timișoara a fost obligat să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara, compus din 3 camere, dependințe, boxa nr. 4 la subsol, 3,9% din părțile comune și 18/463 mp teren. Drept urmare, la momentul emiterii dispoziției, primarul va putea să prevadă obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor primite la data preluării apartamentului, dacă acestea au fost efectiv achitate, așa încât critica referitoare la omisiunea instanței de a insera în dispozitivul hotărârii această obligație este nefondată.

Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 266 din data de 20 noiembrie 2008 a Curții de apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.