ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 946/2010

Deliberând asupra

recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea

formulată la 6 ianuarie 2004, reclamanta L.E. a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea dispoziției nr. 2290

din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara, prin care a

fost respinsă notificarea nr. 65 din 31 ianuarie 2002 de restituire în natură a

imobilului din Timișoara, și obligarea primăriei la restituirea în natură a

imobilului.

Pârâta, prin

întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă

nr. 2017 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului

Timișoara; a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea dispoziției nr. 2290

din 10 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timișoara și a constatat

că imobilul din Timișoara, înscris în C.F. 42162 Timișoara a fost preluat fără

titlu valabil în patrimoniul statului, obligând primarul la emiterea unei noi

dispoziții de restituire în natură a imobilului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții Primăria municipiului Timișoara și Primarul

municipiului Timișoara, apel care a fost respins ca nefondat, prin decizia

civilă nr. 266 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă,

pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Timișoara,

Curtea a constatat că, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită

la măsuri reparatorii se poate adresa cu notificare primăriei, iar dispoziția

motivată urmează a fi emisă de primar.

Cum aceste norme

legale le conferă primăriilor calitatea de participant la procedurile

administrative ale Legii nr. 10/2001, cât și la procedurile judiciare

consecutive celor dintâi, Primarului municipiului Timișoara nefiindu-i impus

nicio obligație, în mod corect prima instanță a respins această excepție.

Curtea a reținut că

această măsură reparatorie de restituire în natură a apartamentului a fost

posibilă întrucât, anterior pronunțării sentinței civile nr. 2017/2008, prin

sentința civilă nr. 905 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă

definitivă și irevocabilă, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare al

apartamentului în litigiu de care a beneficiat familia S.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Timișoara și Primăria

municipiului Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate cu referire la

dispozițiile art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

- În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că în nod eronat a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive a primăriei față de dispozițiile art. 77 din Legea

nr. 215/2001 conform cărora primăria este o entitate funcțională, fără

personalitate juridică.

- Prima instanță a

încălcat legea atunci când a dispus restituirea în natură a apartamentului,

întrucât preluarea nu a fost abuzivă, imobilul fiind trecut în proprietatea

statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 în anul 1988 cu plata sumei de

46.155 lei. De asemenea, în mod nelegal nu a fost obligată reclamanta a

rambursarea sumei primite la momentul preluării imobilului.

Reclamanta, prin

întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia

prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale i a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține

caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

- Criticile formulate

pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dispozițiile art. 304 pct. 4 și 8 fiind invocate formal, întrucât nu se

arată în ce măsură instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci

când a cenzurat legalitatea dispoziției emise de recurent în temeiul Legii nr. 10/2001

ori actul juridic dedus judecății interpretat greșit de instanță ce a

determinat schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia.

- Susținerile

recurentei referitoare la calitatea sa de entitate funcțională fără

personalitate juridică, conform Legii nr. 2152001, sunt reale, însă prin art.

20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005,

primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire „în

cazul primăriilor se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a

primarului general al municipiului București”. Prin art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, republicată, se atribuie calitatea de entitate obligată la

restituire unității administrativ-teritoriale, prevederi care însă nu înlătură

calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 247/2005.

- În categoria

imobilelor preluate în mod abuziv se includ și orice imobile preluate abuziv,

fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, art. 2 lit.

i), categorie în care se află și imobilele preluate în baza Decretului nr.

223/1974, act normativ, contrar, prin art. 1, dispozițiilor Constituției din

1965 înscrise la art. 12. Simpla acordare a unor despăgubiri nu este de natură

a califica drept legală preluarea bunului câtă vreme acestea nu corespundeau

valorii reale a imobilului. De altfel și prin Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001

adoptate prin H.G. nr. 250/2007 pct. 1.4 lit. B) este consacrată o astfel de

situație.

- Prin sentința

confirmată de Curtea de Apel Timișoara, Primarul municipiului Timișoara a fost

obligat să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului situat

în Timișoara, compus din 3 camere, dependințe, boxa nr. 4 la subsol, 3,9% din

părțile comune și 18/463 mp teren.

Drept urmare, la

momentul emiterii dispoziției, primarul va putea să prevadă obligarea

reclamantei la restituirea despăgubirilor primite la data preluării

apartamentului, dacă acestea au fost efectiv achitate, așa încât critica

referitoare la omisiunea instanței de a insera în dispozitivul hotărârii

această obligație este nefondată.

Înalta Curte, pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei

nr. 266 din data de 20 noiembrie 2008 a Curții de apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2010.