ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4389/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 6427 din 28

mai 2003, reclamanții K.R. și K.A. au chemat în judecată Primăria municipiului

Timișoara și pe Primarul municipiului Timișoara, solicitând obligarea acestora

să emită decizia motivată prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001, sub

sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au solicitat, în

condițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în

Timișoara.

Deși au depus toate actele necesare soluționării cererii, pârâții nu au

emis decizia motivată, prevăzută de lege, în termenul de 60 zile, motiv pentru

care s-au adresat instanței de judecată.

Acțiunea a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 6853 din 1

septembrie 2003 a Judecătoriei Timișoara; pârâții au fost obligați să emită

decizia motivată prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001 în dosarul de

restituire nr. 201/2001 și s-a respins petitul privind daunele cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au depus o

notificare, înregistrată sub nr. 2985 din 3 mai 2001 la Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, prin care au solicitat restituirea în natură a

imobilului înscris în C.F. nr. 14905 Timișoara, nr.top 10376-10377/I, constând

în apartamentul nr. 1 din Timișoara, compus din cameră, bucătărie, cămară,

baie, antreu, boxă pentru lemne în pivniță și 4/24 părți comune indivize.

Cu adresele nr. 2791 din 6 februarie 2002, nr. 2792 din 13 ianuarie 2003

și respectiv 1277 din 7 februarie 2003, Primăria Municipiului Timișoara,

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat reclamanților completarea

dosarului cu o declarație notarială privind neîncasarea unei despăgubiri

potrivit acordurilor internaționale încheiate de România, inclusiv cu mențiunea

obligării la restituirea lor în cazul încălcării prevederii din art. 5 al

legii.

La data de 7 august 2002, reclamanții au dat o declarație autentică în

sensul cerut de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Deși a expirat termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege, pârâții

nu au emis decizia motivată, astfel că instanța de fond a admis acțiunea

reclamanților în parte, respectiv petitul privind obligația de a emite această

deciziei.

Cererea privind daunele cominatorii a fost respinsă ca inadmisibilă, în

raport de prevederile art. 580

3

C. proc. civ., care stabilește

sancțiunea amenzii civile în cazul neîndeplinirii obligației de a face.

Apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 49 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Apelanții au susținut că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.

23 pct. 1 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

întrucât până la depunerea de către reclamanți a tuturor actelor doveditoare nu

poate curge termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru emiterea deciziei

motivate.

Instanța de apel a reținut că, la data de 6 martie 2003 a fost expediată

pârâților, cu scrisoare recomandată cu confirmarea de primire, declarația

autentificată a reclamanților privind neîncasarea despăgubirilor prevăzute de

art. 5 din Legea nr. 10/2001.

Deși au trecut mai mult de 60 de zile de la data expedierii declarației

menționate, pârâții nu au emis decizia la care erau obligați potrivit art. 20

din lege, astfel că, sentința instanței de fond a fost considerată ca legală și

temeinică.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Primarul

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând

respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 23 din

Legea nr. 10/2001, respectiv nedepunerea de către reclamanți a declarației

solicitate prin adresa nr. 2792 din 13 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat.

În dosarul instanței de fond s-a depus copia răspunsului reclamanților

la adresa Primăriei Municipiului Timișoara, Comisia de aplicare a Legii nr.

10/2001 nr. 2792 din 10 decembrie 2002 prin care se solicită acestora

declarația autentificată privind despăgubirle prevăzute de art. 5 din lege;

răspunsul cuprindea mențiunea că originalul declarației s-a expediat cu

scrisoarea recomandată cu confirmarea de primire nr. 20052 din 4 octombrie

2002.

La același dosar se află copia scrisorii ce cuprindea declarația

autentică, inclusiv dovada expedierii ei la 4 octombrie 2002. Scrisoarea era un

răspuns la o solicitare anterioară a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001,

înregistrată cu nr. 2792 din 23 septembrie 2002.

Adresa nr. 2792 din 13 ianuarie 2003, invocată în recurs a primit,d e

asemeni, un răspuns din partea reclamanților, în care aceștia își asumă

consecințele săvârșirii unei eventuale infracțiuni d efals în declarații;

răspunsul a fost expediat cu scrisoare recomandată, conform dovezii depuse.

Pe răspunsul aflat la dosarul de fond, menționat mai sus se întemeiază

și decizia isntanței de apel atunci când respinge critica legată de lipsa

declarației reclamanților.

Față de cele arătate mai sus este evident că recursul celor doi pârâți

este formal, neavând suport probator.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții

Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Orașului Timișoara

împotriva deciziei civile nr. 49 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2005.