ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de R.I. împotriva deciziei nr.564 din 18
octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția
jurisdicțională.
La
apelul nominal s-a prezentat recurentul R.I. și au lipsit intimatele
S.N.P. „P” SA și Curtea de Conturi a României.
Procedura
completă.
S-a
prezentat referatul cauzei, arătându-se că intimata S.N.P. „P” SA a
atașat la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentului.
Din
oficiu, Curtea a formulat și a pus în discuția părții
prezente excepția necompetenței materiale a instanțelor
Curții de Conturi în soluționarea litigiului față de
obiectul acțiunii, calitatea părților și dispozițiile
art.2 alin.1 lit.b
1
) din Codul de procedură civilă.
Recurentul
a solicitat să fie respinsă excepția, apreciind că
instanțele Curții de Conturi au competența de a judeca pricina.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.62 din 28 mai 2002, pronunțată în dosarul nr.
124/2001, Colegiul jurisdicțional Botoșani a admis contestația
formulată de contestatorul Rotaru Ioan, împotriva deciziei de imputare
nr.13 din 14 februarie 2001, emisă de S.N.P. „P” SA, anulând-o pentru suma
de 17.655.008 lei.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a
reținut că, în perioada 1984 – iunie 2000, contestatorul Rotaru Ioan,
a îndeplinit funcția de responsabil resurse umane în cadrul Sucursalei „P”,
calitate în care, pe lângă alte altribuții de serviciu specifice, o
avea și pe aceea privind aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.35/1997,
referitoare la măsuri de stimulare a persoanelor fizice și juridice
pentru încadrarea în muncă a absolvenților instituțiilor de
învățământ.
În
perioada 23-25 ianuarie 2001, Sucursala „P” a fost verificată de corpul
de control al Agenției Județene pentru Ocupare și Formare
Profesională Botoșani, verificare ce a vizat modul de constituire
și virare a contribuției de 5% și a contribuției de 1% la
fondul pentru plata ajutorului de șomaj, precum și asupra modului de
aplicare și respectare a prevederilor O.U.G. nr.35/1997.
Perioada
de activitate verificată a fost aprilie 1998 – decembrie 2000.
Cu
această ocazie, s-a constatat că, unitatea a beneficiat de
prevederile O.U.G. nr.35/1997, având încadrați în baza acestei
ordonanțe un număr de 5 absolvenți.
În
urma verificării respectării condiției de aplicare a
ordonanței, s-a constatat că pentru G.S., a fost dedusă eronat
cota de 70% din salariul net avut la data încadrării, deoarece până
la data încadrării în unitate (22 iunie 1998), această persoană
a mai fost încadrată la SC „U” SRL (începând cu data de 10 noiembrie
1997), unitate la care nu a beneficiat de prevederile O.U.G. nr.35/1997.
Ca
atare, s-a considerat că, la data încadrării la Sucursala „P” G.S.
nu mai avea calitatea de absolvent, și, în consecință, unitatea
nu mai putea deduce cota de 70% din salariul net al acesteia din
contribuția de 5%, la fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
De
asemenea, organul de control a mai constatat că, și privitor la
ceilalți patru absolvenți încadrați la unitate în
condițiile ordonanței, s-au aplicat greșit prevederile
acestora, deși aplicarea acestei cote, viza salariul net avut la data
încadrării.
În
acest mod, s-a considerat că, unitatea a dedus în mod nelegal din
contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj suma de
8.627.638 lei, motiv pentru care s-au calculat majorări de întârziere, în
sumă de 17.655.008 lei.
Sumele
considerate ca datorate au fost achitate cu O.P. nr.143 din 5 februarie 2001.
În
baza actului de control și ca urmare a achitării celor două
debite, stabilite directorul economic al Sucursalei „P” a întocmit referatul
înregistrat la unitate sub nr.754 din 6 februarie 2001, prin care s-a adus la
cunoștința conducerii unității, existența pagubei
și că aceasta s-a datorat transmiterii unor date eronate de
către compartimentul recurse umane, către compartimentul
contabilitate.
Luând
la cunoștință de existența prejudiciului, directorul
Sucursalei „P” a emis decizia de imputare nr.13 din 14 februarie 2001, prin
care s-a imputat suma de 17.655.008 lei, lui R.I.
Împotriva
deciziei de imputare, R.I. a formulat contestație adresată
Judecătoriei Botoșani, unde cauza a fost înregistrată la 15
martie 2001, sub nr.4051/2001.
Prin
sentința civilă nr.8573 din 12 septembrie 2001, această
instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Colegiului jurisdicțional Botoșani, unde cauza a fost
înregistrată la 8 octombrie 2001, sub nr.124/2001.
În
cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri din analiza cărora
prima instanță a reținut că, unitatea intimată a
calculat corect și legal bonificiația de 70% și a virat
contribuția de 5% la fondul pentru plata ajutorului de șomaj pentru
cei cinci absolvenți, respectând dispozițiile O.U.G. nr.35/1997.
Împotriva
acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional Sucursala „P”.
Prin
decizia nr.564/2002 a Curții de Conturi – Secția
jurisdicțională, a fost admis recursul jurisdicțional și
sentința a fost modificată în sensul că s-a respins
contestația formulată de R.I. împotriva deciziei de imputare
nr.13/2001 emisă de Sucursala „P” a S.N.P. „P” SA, pentru suma de
17.655.008 lei. S-a reținut că au fost aplicate greșit O.U.
nr.35/1997 modificată.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie conform motivelor scrise de la filele 1-3 din dosar,
întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură
civilă.
Recursul
este fondat pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304
Cod procedură civilă, pus în discuție în baza art.306 alin.2 Cod
procedură civilă.
Instanțele
Curții de Conturi sunt competente material să soluționeze numai
contestațiile la deciziile de imputare emise în urma unui control efectuat
de organele specializate ale Curții de Conturi. În acest sens sunt
dispozițiile art.41, 18, 19 și 1 din Legea nr.92/1994,
modificată.
Cum
în speță nu a fost efectuat un control de către Curtea de
Conturi, contestarea deciziei de imputare emisă de angajator are natura
juridică a unui litigiu de muncă.
Pe
cale de consecință, recursul va fi admis, hotărârile
pronunțate de instanțele Curții de Conturi se vor casa și
cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului
Botoșani, Secția conflicte de muncă, în baza art.2 pct.1 lit.b
1
)
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de R.I. împotriva deciziei nr. 564 din 18 octombrie 2002 a
Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
Casează
decizia atacată și sentința nr.62 din 28 mai 2002 a Colegiului
Jurisdicțional Botoșani și trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Botoșani – Secția conflicte de
muncă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.