ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 28 din 19 februarie 2002, Colegiul jurisdicțional Botoșani a respins contestațiile formulate de M.M., Mi.M., N.V., L.I., C.A., M.I., G.D., B.V., I.G., G.R. și H.F., împotriva deciziilor de imputare emise pe numele lor, la 4 decembrie 1996, de SC M. SA Botoșani. Recursurile jurisdicționale declarate împotriva acestei sentințe de către contestatori, au fost admise prin decizia nr. 218 din 17 mai 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, care a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs jurisdicțional a reținut că persoanele fizice pentru care s-au întocmit deciziile de imputare, nu fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată și pentru care este competent să se pronunțe în primă instanță, Colegiul jurisdicțional. Constatând că în cauză este dedus judecății un conflict de drepturi, în sensul prevăzut de art. 68 lit. a) din Legea nr. 68/1999, instanța de recurs jurisdicțional a aplicat prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., modificat și completat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001, stabilind că pentru judecarea pricinii este competent Tribunalul Botoșani, instanță la care a dispus trimiterea cauzei.

Impotriva acestei sentințe și în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/992, republicată, a declarat recurs intimata SC M. SA Botoșani, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanțele Curții de Conturi sunt competente să judece fondul pricinii, întrucât sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, iar contestatorii fiind paznici și ofițeri de serviciu ai societății, angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, aveau calitate de gestionari de fapt ai întregului patrimoniu al unității, pe durata efectuării serviciului.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat, împreună cu aceștia, la producerea pagubelor persoanelor juridice, prevăzute la art. 18 din aceiași lege. Prin această reglementare se derogă de la dreptul comun al muncii, cu privire la procedura de contestare a deciziilor de imputare și competența de a se pronunța în primă instanță aparține colegiului jurisdicțional.

Instanța de recurs jurisdicțional a stabilit judicios că în cauză nu sunt incidente prevederile legale sus-menționate, întrucât contestatorii, deși salariați ai societății recurente, nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili și nici nu a fost stabilită răspunderea materială a acestor ultime persoane, pentru producerea pagubelor, avute în vedere la emiterea deciziilor de imputare, contestate în prezentul dosar. De altfel, însăși recurenta a confirmat că persoanele fizice pe numele cărora au fost întocmite deciziile de imputare, nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili și nici nu a susținut că dauna suportată în patrimoniul său este consecința participării contestatorilor, împreună cu salariații din categoriile expres prevăzute în art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, la producerea prejudiciului, pentru repararea căruia au fost emise actele de imputație contestate.

În consecință, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a constatat corect că pentru soluționarea conflictului de drepturi dedus judecății, sunt aplicabile normele de competență materială din dreptul comun al muncii și că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., competența de a se pronunța în primă instanță, aparține tribunalului. Față de considerentele expuse și constatând că, nu există motive de casare a deciziei nr. 218 din 17 mai 2002, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SA Botoșani împotriva deciziei nr. 218 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.