ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 28 din 19

februarie 2002, Colegiul jurisdicțional Botoșani a respins contestațiile

formulate de M.M., Mi.M., N.V., L.I., C.A., M.I., G.D., B.V., I.G., G.R. și

H.F., împotriva deciziilor de imputare emise pe numele lor, la 4 decembrie

1996, de SC M. SA Botoșani.

Recursurile jurisdicționale

declarate împotriva acestei sentințe de către contestatori, au fost admise prin

decizia nr. 218 din 17 mai 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții

de Conturi, care a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă

soluționare, la Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs jurisdicțional a reținut că persoanele fizice pentru care s-au întocmit

deciziile de imputare, nu fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din

Legea nr. 94/1992, republicată și pentru care este competent să se pronunțe în

primă instanță, Colegiul jurisdicțional. Constatând că în cauză este dedus

judecății un conflict de drepturi, în sensul prevăzut de art. 68 lit. a) din

Legea nr. 68/1999, instanța de recurs jurisdicțional a aplicat prevederile art.

2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., modificat și completat prin O.U.G. nr. 138/2000

și O.U.G. nr. 59/2001, stabilind că pentru judecarea pricinii este competent

Tribunalul Botoșani, instanță la care a dispus trimiterea cauzei.

Impotriva acestei sentințe și în

temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/992, republicată, a declarat recurs

intimata SC M. SA Botoșani, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut că instanțele

Curții de Conturi sunt competente să judece fondul pricinii, întrucât sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992,

republicată, iar contestatorii fiind paznici și ofițeri de serviciu ai

societății, angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată,

aveau calitate de gestionari de fapt ai întregului patrimoniu al unității, pe

durata efectuării serviciului.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 41 din Legea nr.

94/1992, republicată, colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat, împreună cu aceștia, la producerea pagubelor persoanelor

juridice, prevăzute la art. 18 din aceiași lege.

Prin această reglementare se derogă

de la dreptul comun al muncii, cu privire la procedura de contestare a

deciziilor de imputare și competența de a se pronunța în primă instanță

aparține colegiului jurisdicțional.

Instanța de recurs jurisdicțional a

stabilit judicios că în cauză nu sunt incidente prevederile legale

sus-menționate, întrucât contestatorii, deși salariați ai societății recurente,

nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili și nici nu a

fost stabilită răspunderea materială a acestor ultime persoane, pentru

producerea pagubelor, avute în vedere la emiterea deciziilor de imputare,

contestate în prezentul dosar.

De altfel, însăși recurenta a

confirmat că persoanele fizice pe numele cărora au fost întocmite deciziile de

imputare, nu au avut calitatea de administratori, gestionari sau contabili și

nici nu a susținut că dauna suportată în patrimoniul său este consecința

participării contestatorilor, împreună cu salariații din categoriile expres

prevăzute în art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, la producerea

prejudiciului, pentru repararea căruia au fost emise actele de imputație

contestate.

În consecință, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a constatat corect că pentru soluționarea conflictului de

drepturi dedus judecății, sunt aplicabile normele de competență materială din

dreptul comun al muncii și că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C.

proc. civ., competența de a se pronunța în primă instanță, aparține

tribunalului.

Față de considerentele expuse și

constatând că, nu există motive de casare a deciziei nr. 218 din 17 mai 2002,

Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.

SA Botoșani împotriva deciziei nr. 218 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.