ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Casa Județeană de Pensii Timiș, prin

reprezentanții săi legali, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 16

a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în ședința publică de 28 ianuarie 2003,

privind pe intimata H.G.R.

În motivarea recursului s-a arătat că prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta-intimată H.G.R. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, pentru ca prin sentința ce

se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 3811 din 5 decembrie 2002

și obligarea instituției să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască

calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

Instanța sesizată a admis acțiunea

prin sentința civilă nr. 16 din 28 ianuarie 2003, pe care o consideră netemeinică

și nelegală, deoarece dă o eronată interpretare a probatoriului cauzei, cât și

a legislației privitoare la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din

motive etnice, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

În raport cu cele arătate,

se învederează instanței că urmare a examinării actelor depuse la dosarul

administrativ, înregistrat pe numele reclamantei-intimate, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Timiș a

constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, conform cărora: „prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.1 89/2000, cu modificările

ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această

categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui

tratat bilateral”. Or, intimata nu dovedește calitatea de persoană strămutată

în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituită să beneficieze de

prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născută la data de 29

ianuarie 1943 în Comănița, județul Olt, iar părinții reclamantei au fost

strămutați din localitatea Cristotel, județul Sălaj, în luna septembrie 1940,

conform carnetului de muncă seria AB nr. 259947, al mamei D.E.

Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, în mod corect, a reținut că reclamanta-intimată nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din

H.G. nr. 127/2002, întrucât în luna septembrie 1940, când s-au strămutat

părinții săi, petenta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că

beneficiază de același statut ca și părinții săi, născându-se la un interval de

28 luni de la strămutare.

De asemenea, s-a solicitat să se

observe că prin emiterea hotărârii nr. 3811 din 5 decembrie 2002, Casa

Județeană de Pensii Timiș, a ținut seama de Precizările nr. 3233 din 12

septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, potrivit cărora: „de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 C. civ.,

beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu

sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea

părinților în acea localitate”, coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26

septembrie 2002 emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, care menționează că prin sintagma „concepuți înainte sau în timpul

strămutării și născuți după strămutarea părinților” se referă doar la copiii

care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe

perioada de strămutare a părinților, conform Codului familiei care stipulează

că perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea

nașterii copilului.

În concluzie, apreciază că

reclamanta-intimată ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr.

189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la

data refugiului părinților săi.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 189/2000, privind

aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege

nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, din motive etnice.

Față de considerentele expuse, s-a cerut admiterea

recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii

reclamantei.

Recursul este nefondat.

Pentru solicitarea modificării

sentinței pronunțate de prima instanță, recurenta aduce ca argumente, o serie

de precizări emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, ce adaugă la lege și sunt de natură a anihila în mod nejustificat,

dreptul reclamantei, născută, indubitabil, la 29 ianuarie 1943 în localitatea

Comănița, județul Olt, din părinții D.V. și D.E., refugiați din Ardealul de

Nord, în urma Dictatului de la Viena, drept consfințit prin Decretul-lege nr.

118/1990.

Cum, prin acte cu putere juridică

inferioară nu se poate adăuga la lege și nu se pot anihila drepturi dobândite

legitim, prin prevederile unei legi, Curtea va trebui să constate că reclamanta,

născută în timpul refugiului părinților săi, a dobândit, încă de la naștere,

statutul de refugiat, ca și părinții săi, încât trebuie să beneficieze de

actele reparatorii ale statului român, stabilite prin Legea nr. 189/2000, așa

cum, corect s-a stabilit prin sentință.

În raport cu cele arătate, urmează a

se observa că recursul de față apare ca nefondat și va trebui respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 16 din 28 ianuarie

2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2003.