ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 aprilie 2003, reclamanta M.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 5704 din

20 martie 2003, a Casei Județene de Pensii Timiș, Comisia de aplicare a Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G.

nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind

născută în perioada strămutării părinților săi.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 174 din 20 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei M.E., a

dispus anularea hotărârii nr. 5704 din 20 martie 2003, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici, fac parte

și copiii născuți în timpul strămutării părinților lor, având același statut cu

aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține sferei de

adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 89/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut[ ulterior datei la care

părinții săi au fost au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere

„precizările” invocate de recurenta-pârâtă, care adaugă la lege și care, mai

mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 174 din 20 mai 2003 a

Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2003.