ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 martie 2003, reclamantul I.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5375 din

10 februarie 2003, a Casei Județene de Pensii Timiș - Comisia de aplicare a

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G.

nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind

născut în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 162 din 13 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantului

I.F., a dispus anularea hotărârii nr. 5375 din 10 februarie 2003 emisă de

pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, pentru perioada 19 septembrie 1943 – 6 martie 1945,

reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte și copiii

născuți în timpul refugiului părinților lor, având același statut cu aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant nu aparține sferei de

adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Nu poate fi împărtășit punctul de

vedere al recurentei-pârâte, cu privire la copiii născuți în timpul călătoriei

sau în maxim 300 de zile de la data refugiului, pentru că astfel s-ar crea o

discriminare între acești copii și cei născuți ulterior, până la 6 martie 1945,

întrucât și aceștia au suportat aceleași privațiuni, ca de altfel toate persoanele

refugiate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu este prevăzut

în nici unul din actele normative, ce reglementează drepturile persoanelor

refugiate.

De altfel, în cauză, chiar dacă

declarațiile martorilor nu excelează prin claritate în exprimare, rezultă

totuși că părinții intimatului-reclamant sunt cei care s-au refugiat în anul

1941, intimatul-reclamant fiind născut în perioada refugiului acestora, în anul

1943, fapt necontestat de recurentă).

În considerarea celor expuse, sentința

atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timișoara împotriva sentinței nr. 162 din 13 mai 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.