ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2003, reclamantul I.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5375 din 10 februarie 2003, a Casei Județene de Pensii Timiș - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G. nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind născut în perioada refugiului părinților săi. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 162 din 13 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantului I.F., a dispus anularea hotărârii nr. 5375 din 10 februarie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 19 septembrie 1943 – 6 martie 1945, reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte și copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, având același statut cu aceștia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant nu aparține sferei de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză precum și cu toate dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de legiuitor. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în situația expusă, fiind necontestat că este născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Nu poate fi împărtășit punctul de vedere al recurentei-pârâte, cu privire la copiii născuți în timpul călătoriei sau în maxim 300 de zile de la data refugiului, pentru că astfel s-ar crea o discriminare între acești copii și cei născuți ulterior, până la 6 martie 1945, întrucât și aceștia au suportat aceleași privațiuni, ca de altfel toate persoanele refugiate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu este prevăzut în nici unul din actele normative, ce reglementează drepturile persoanelor refugiate.

De altfel, în cauză, chiar dacă declarațiile martorilor nu excelează prin claritate în exprimare, rezultă totuși că părinții intimatului-reclamant sunt cei care s-au refugiat în anul 1941, intimatul-reclamant fiind născut în perioada refugiului acestora, în anul 1943, fapt necontestat de recurentă). În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timișoara împotriva sentinței nr. 162 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.