ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 403/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SNP PETROM SA București-Sucursala PECO Botoșani împotriva deciziei 251 din 30 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit recurenta SNP „PETROM” SA București-Sucursala PECO Botoșani, precum și intimații U.M. și Curtea de Conturii a României. Procedura completă. Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta, în temeiul dispozițiilor art.242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată de Colegiul Jurisdicțional Botoșani al Curții de Conturi, contestatorul U.M.

a solicitat anularea deciziei de imputare nr.173 din 31 octombrie 2001 prin care conducerea Sucursala PECO Botoșani i-a imputat suma de 101.964.556 lei, reprezentând c/valoarea unor produse petroliere livrate unor agenți economici de pe raza județului Botoșani și Suceava. Prin sentința nr.30 din 13 martie 2002 Colegiul Jurisdicțional Botoșani a admis contestația formulată de U.M. și a dispus anularea deciziei de imputare emisă de pârâtă. Impotriva acestei sentințe, Sucursala PECO Botoșani a declarat recurs jurisdicțional la Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Conturi – Secția Jurisdicțională prin decizia nr.251 din 30 mai 2002 a respins recursul jurisdicțional, cu motivarea că răspunderea materială a directorului comercial se antrenează conform prevederilor art.107 alin.1 din Codul Muncii, caz în care decizia de imputare trebuia emisă de organul ierarahic superioar, precum și pentru faptul că decizia de imputare a fost emisă prematur, neexistând un prejudiciu cert. Și împotriva acestei din urmă soluții, SNP Petrom-Sucursala Peco Botoșani a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție-Secția de Contencios Administrativ. Motivele de recurs, vizează în principal următoarele: -decizia de imputare a fost emisă de conducerea Sucursalei PECO – Botoșani în baza delegării de competență primită de la directorul SNP Petrom SA prin decizia nr.876/29.10.1999; - decizia de imputare a fost emisă înlăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, susținerea prematurității acesteia fiind nelegală.

Recursul urmează a fi respins, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, urmare reorganizării intervenite după apariția OUG nr.49/1997 s-a înființat SNP Petrom SA București, iar în teritoriu SC”Peco” SA au devenit sucursale, fără personalitate juridică. In acest context, directorul general al SNP Petrom SA București, cu decizia nr.97/24.10.1997 a numit în funcția de director comercial al Sucursalei Peco Botoșani pe contestatorul U.M. Prejudiciul rezultat ca urmare a neîncasării unor debite din derularea unor contracte comerciale, s-a produs după data de 24 octombrie 1997, când contestatorul îndeplinea funcția de director comercial, în care fusese numit de organul ierarhic superior.

Potrivit art.107(1) din Codul Muncii când obligarea la plata despăgubirilor urmează a se face în sarcina persoanelor încadrate în muncă de organul ierarhic superior, decizia de imputare se va emite de către acest organ. Cum în speță, contestatorul U.M. fusese numit în funcția de director comercial de către SNP Petrom SA, decizia de imputare trebuia emisă de către aceasta în conformitate cu dispozițiile art.107 alin. din Codul Muncii și nu de către directorul Sucursalei la care își desfășura activitatea. Textul de lege instituie o excepție de la regula generală, justificată de subiectul răspunderii materiale și anume pentru conducătorul unității sau alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior angajarea răspunderii materiale se va face de către cel care l-a încadrat prin emiterea deciziei de imputare.

Sub acest aspect decizia de imputare emisă în sarcina contestatorului U.M. este nelegală, așa cum corect au reținut și instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi. In speță este justificată și motivarea cu privire la emiterea prematură a deciziei de imputare, din moment ce contestatorul în calitate sa de director comercial împreună cu contabilul șef al sucursalei au depus toate diligențele pentru recuperarea debitelor de la beneficiarii produselor petroliere, răspunderea lor fiind o răspundere materială subsidiară ce putea fi antrenată numai în condițiile în care repararea prejudiciului nu mai era posibilă de la agenții comerciali debitori. In raport de cele de preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, decizia atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de SNP „PETROM” SA București-Sucursala PECO Botoșani împotriva deciziei nr.251 din 30 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.