ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 403/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SNP PETROM SA București-Sucursala PECO

Botoșani împotriva deciziei 251 din 30 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția

Jurisdicțională.

La

apelul nominal au lipsit  recurenta SNP „PETROM” SA București-Sucursala  PECO

Botoșani, precum și intimații U.M. și Curtea de Conturii a României.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent  a făcut referatul cauzei arătând  că recurenta, în temeiul

dispozițiilor art.242 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea în

lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația formulată de Colegiul Jurisdicțional Botoșani al  Curții de

Conturi, contestatorul U.M. a solicitat anularea deciziei de imputare nr.173

din 31 octombrie 2001 prin care conducerea  Sucursala PECO Botoșani i-a imputat

suma de 101.964.556 lei, reprezentând c/valoarea unor produse petroliere

livrate unor agenți economici de pe raza  județului Botoșani și Suceava.

Prin

sentința nr.30 din 13 martie 2002 Colegiul Jurisdicțional Botoșani a admis

contestația formulată de  U.M. și a dispus anularea deciziei de imputare emisă

de pârâtă.

Impotriva

acestei sentințe, Sucursala PECO Botoșani a declarat recurs jurisdicțional la

Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea

de Conturi – Secția Jurisdicțională prin decizia nr.251 din 30 mai 2002 a

respins recursul jurisdicțional, cu motivarea că răspunderea materială a

directorului comercial se antrenează conform  prevederilor art.107 alin.1 din

Codul Muncii, caz în care  decizia de imputare trebuia emisă de organul

ierarahic superioar, precum  și pentru faptul că decizia de imputare a fost

emisă prematur, neexistând un prejudiciu cert.

Și

împotriva  acestei din urmă soluții, SNP Petrom-Sucursala Peco Botoșani a

declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție-Secția de Contencios

Administrativ.

Motivele

de recurs, vizează  în principal următoarele:

-decizia

de imputare a fost emisă de conducerea Sucursalei PECO – Botoșani în baza

delegării de competență primită de la directorul SNP Petrom SA prin decizia

nr.876/29.10.1999;

-

decizia de imputare a fost emisă  înlăuntrul termenului general de prescripție

de 3 ani, susținerea  prematurității acesteia fiind nelegală.

Recursul

urmează  a fi respins, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta..

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că,  urmare reorganizării  intervenite

după apariția OUG nr.49/1997 s-a înființat  SNP Petrom SA București, iar în

teritoriu SC”Peco” SA  au  devenit  sucursale, fără personalitate juridică. In

acest context, directorul general al SNP Petrom SA București, cu decizia

nr.97/24.10.1997 a  numit  în funcția de director comercial al Sucursalei Peco

Botoșani pe contestatorul  U.M. Prejudiciul rezultat ca urmare  a neîncasării

unor debite din derularea unor contracte comerciale, s-a produs după data de 24

octombrie 1997, când contestatorul îndeplinea funcția de director comercial, în

care fusese  numit de organul ierarhic superior.

Potrivit art.107(1) din Codul Muncii când obligarea la plata

despăgubirilor  urmează a se face  în  sarcina persoanelor  încadrate în  muncă

de organul ierarhic superior, decizia de imputare se va emite de către acest

organ.

Cum în speță, contestatorul U.M. fusese numit în funcția de

director comercial de către SNP Petrom SA,  decizia de imputare trebuia emisă

de către aceasta în conformitate cu dispozițiile art.107 alin. din Codul Muncii

și  nu de către directorul Sucursalei la care  își desfășura  activitatea.

Textul de lege instituie o excepție   de la regula generală,

justificată de subiectul răspunderii materiale și anume pentru conducătorul

unității sau alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior

angajarea  răspunderii materiale se va face de către cel care l-a încadrat prin

emiterea deciziei de imputare.

Sub acest aspect decizia de imputare emisă  în sarcina contestatorului

U.M. este nelegală, așa cum corect au reținut și instanțele  jurisdicționale

ale   Curții de Conturi.

In speță este justificată și motivarea cu privire la  emiterea

prematură a deciziei de imputare, din moment ce contestatorul în calitate sa de

director comercial  împreună cu contabilul șef al  sucursalei au depus toate

diligențele pentru recuperarea debitelor de la beneficiarii produselor

petroliere, răspunderea lor fiind o răspundere materială subsidiară ce putea fi

antrenată numai în condițiile în care repararea prejudiciului nu mai era

posibilă de la agenții comerciali debitori.

In raport de cele de preced, recursul se vădește nefondat și

urmează a fi respins, decizia atacată fiind  legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de SNP  „PETROM” SA  București-Sucursala PECO Botoșani

împotriva deciziei nr.251 din 30  mai 2002 a Curții de Conturi – Secția

Jurisdicțională,  ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  4 februarie 2003.