ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2577/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Directorul sucursalei PECO Botoșani – în baza Referatului nr. 6977/29 octombrie 2001, a emis decizia de imputare nr. 172/29 octombrie 2001, prin care se reține că C.I. – fost director în perioada 1991 – 1999 - a prejudiciat societatea cu suma de 1.703.317.167 lei, reprezentând marfă livrată și nedecontată, pentru care a dispus aprobarea comenzilor, la mai multe societăți. Colegiul jurisdicțional Botoșani, prin sentința nr. 106 din 11 septembrie 2002, a admis contestația formulată de C.I. și, pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare nr. 172/2001, reținând, printre altele, că a fost prematur emisă; totodată, că o mare parte din contractele încheiate cu societățile menționate în decizia de imputare, erau în derulare la data eliberării din funcție a contestatorului.

Prin decizia nr. 644 din 19 noiembrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de sucursala PECO Botoșani – SNP Petrom SA București, motivând că la emiterea deciziei de imputare nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 170 alin. (1) C. muncii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SNP P. SA – sucursala PECO Botoșani, invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de 1.703.317.167 lei, de care se face vinovat C.I. Recursul este fondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întreținere a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În situația în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie proces verbal de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care este supus verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau cel de clasare. În temeiul dispozițiilor Capitolului IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.

Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control; obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în baza referatului întocmit de organele proprii, în temeiul dispozițiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel de situații, potrivit procedurii speciale instituite, competența materială revine instanței judecătorești de drept comun. Așadar, în cauză, Colegiul jurisdicțional și, respectiv secția jurisdicțională au încălcat competența materială a altei instanțe, ceea ce potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motiv de casare a hotărârilor pronunțate. În consecință, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul Botoșani, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de S.N.P. Petrom SA – sucursala PECO Botoșani, împotriva deciziei nr. 644 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 106 din 11 septembrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Botoșani și trimite cauza la Tribunalul Botoșani spre competentă soluționare. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie 2003.