ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 966/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 649 din 23

noiembrie 2001, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional declarat de Societatea Națională a Petrolului (S.N.P.) Petrom

SA, sucursala Peco Satu Mare, împotriva sentinței nr. 25 din 18 septembrie 2001,

pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Satu

Mare, sentință prin care a fost admisă contestația formulată de T.L., T.Ș.,

M.V., L.A., B.P., M.M., S.P., S.Z., T.D. și G.V., împotriva deciziilor de

imputare nr. 290-304 din 7 decembrie 2000, emise de S.N.P. Petrom SA, sucursala

Peco Satu Mare, iar deciziile de imputare au fost anulate ca tardiv emise.

Inițial, cauza a fost înregistrată

la Judecătoria Satu Mare care, prin sentința civilă nr. 2472 din 13 martie

2001, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Colegiului

jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Satu Mare.

Prin contestația formulată în comun,

contestatorii T.L., T.Ș., M.V., L.A., B.P., M.M., S.P., S.Z., T.D. și G.V. au

solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 290, 291, 292, 293, 294, 295,

296, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303 și 304 din 7 decembrie 2000, emise de

S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare, privind obligarea fiecăruia dintre

ei la plata unei sume cotă-parte dintr-un prejudiciu total în valoare de

2.508.895 lei, reprezentând contravaloarea produselor petroliere a căror plată

a fost reclamată de sucursala furnizoare. Totodată, contestatorii au solicitat

suspendarea executării deciziilor de imputare, până la soluționarea contestației

lor.

În motivarea contestației,

contestatorii au arătat următoarele:

- prin procesul-verbal nr. 5696 din

20 octombrie 2000, organul de control financiar intern al S.N.P. Petrom SA a

constatat că sucursala Peco Satu Mare a achitat cu ordin de plată către

sucursala Petrotrans Ploiești, suma de 2.508.895 lei, ca urmare a dispoziției

nr. 33 din 10 februarie 2000 dată de S.N.P. Petrom SA, în soluționarea

litigiului economic dintre cele două sucursale ale sale:

- litigiul economic dintre cele două

sucursale a făcut obiectul dosarului nr. 148/1999 al S.N.P. Petrom SA și

privește pretenția sucursalei Petrotrans Ploiești față de Sucursala Peco Satu

Mare, ca aceasta din urmă să-i plătească suma de 2.508.895 lei, reprezentând

c/val cantității de 2.395 kg. benzină, refuzată la plată pe motiv de lipsă

constatată la destinație;

- dispoziția nr. 33 din 10 februarie

2000 prin care sucursala Peco Satu Mare a fost obligată la plată, este motivată

doar pe faptul că actele întocmite la depozitul Satu Mare de către comisia de

recepție nu sunt opozabile față de furnizorul efectiv, fără să arate în ce

constă lipsa de opozabilitate;

- contestatorii, în calitate de

membri ai comisiei de recepție au respectat, întru-totul normativele legale

privind efectuarea recepției produselor petroliere și întocmirea actelor de

constatare în caz de lipsă, astfel că imputarea în sarcina lor a daunei

suferite de unitate este netemeinică și nelegală, nefiind întrunite elementele

răspunderii materiale;

- în raport cu data la care

conducerea sucursalei Peco Satu Mare a luat cunoștință de producerea pagubei,

respectiv data de 14 februarie 2000, când a fost înregistrată la registratura

unității dispoziția nr. 33 din 10 februarie 2000 a S.N.P. Petrom SA, deciziile

de imputare emise în sarcina membrilor comisiei de recepție, sunt tardive,

fiind emise cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108, alin.

(2) C. muncii.

La pronunțarea sentinței de admitere

a contestației și de anulare a deciziilor de imputare, ca tardiv emise,

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Satu Mare a reținut

că de la data înregistrării la registratura sucursalei Peco Satu Mare a

dispoziției nr. 33 din 10 februarie 2000, emisă de S.N.P. Petrom SA, suma de

2.508.895 lei s-a transformat într-un prejudiciu cert, actual și determinat,

iar decizia de imputare trebuia emisă în termen de 60 de zile calculat de la

data înregistrării dispoziției sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional intimata S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu

Mare, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, recurenta a

susținut că instanța jurisdicțională nu a făcut o apreciere corectă cu privire

la data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile de emitere a deciziei

de imputare, în condițiile în care intimata a solicitat S.N.P. Petrom SA

aprobarea trecerii pe costurile societății a sumei în discuție, litigiul având

loc între sucursale aparținând aceleiași centrale. În opinia recurentei,

termenul de emitere a deciziei de imputare începe să curgă de la comunicarea

refuzului privind aprobarea trecerii pe cheltuielile de producție sau de

circulație ale societății a sumei la care a fost obligată la plată.

Prin decizia nr. 649 din 23

noiembrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de intimată și a menținut sentința Colegiului

jurisdicțional al Camerei de Conturi Satu Mare.

Pentru a pronunța astfel, secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că, în raport cu prevederile art.

108 alin. (2) C. muncii, în cauza dedusă judecății, conducătorul sucursalei

Peco Satu Mare a luat cunoștință de producerea pagubei la data de 14 februarie

2000, data înregistrării la registratura unității a dispoziției nr. 33 din 10

februarie 2000 a SNP Petrom SA, iar termenul de 60 de zile de emitere a

deciziei de imputare începe să curgă de la această dată.

Prin decizia de soluționare a

recursului jurisdicțional, secția jurisdicțională a Curții de Conturi face și

unele aprecieri cu privire la prescrierea răspunderii materiale, în raport cu

data la care s-a produs paguba, respectiv 10 mai 1996.

Împotriva acestei decizii, intimata

S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare a declarat recurs, în temeiul art.

82 din Legea nr. 94/1992, republicată în 1999, criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, intimata a reiterat într-o formă succintă, cele susținute prin recursul

jurisdicțional declarat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a

sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond, cu consecința

respingerii contestației.

Examinând decizia atacată, actele și lucrările dosarului,

precum și dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că

recursul este nefondat.

Din analiza raporturilor juridice care au relevanță în

soluționarea corectă a cauzei, se rețin următoarele:

În lunile mai, august și octombrie 1996, S.N.P. Petrom SA,

sucursala Petrotrans Ploiești a livrat către S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco

Satu Mare, o anumită cantitate de produse petroliere în vagon cisternă,

expedierea fiind făcută prin S.N.P. Petrom SA, sucursala Petrobrazi.

Recepționând produsele, destinatara a constatat lipsa cantității totale de 2395

kg benzină în valoare de 2.167.595 lei, în legătură cu care a încheiat

procesele-verbale de recepție pentru diferențe nr. 96 din 10 mai 1996, nr. 165

din 16 august 1996 și nr. 132 din 27 octombrie 1996. Beneficiara destinatară a

refuzat la plată cantitatea constatată lipsă, motiv pentru care sucursala

Petrotrans a formulat cerere de arbitraj, solicitând comisiei de arbitraj a

societății centrale, S.N.P. Petrom SA, obligarea beneficiarei destinatoare sau

expeditorului la plata c/val cantității de 2395 kg benzină și a cheltuielilor

de judecată efectuate.

Prin dispoziția nr. 33 din 10 februarie 2000 dată în dosarul

nr. 148/1999, directorul general al S.N.P. Petrom SA a obligat sucursala Peco

Satu Mare să plătească sucursalei Petrotrans Ploiești c/val cantității de 2.395

kg benzină. Totodată, a respins cererea de pretenții a petentei față de

sucursala Petrobrazi.

Obligarea la plată este motivată de faptul că actele

întocmite de Comisia de Recepție a depozitului Satu Mare nu sunt opozabile

furnizorului de produse petroliere, fără să arate motivele pentru care acestea

nu sunt opozabile.

Cu adresa nr. 2682 din 12 mai 2000, intimata a adus la

cunoștința societății centrale, S.N.P. Petrom SA, situația litigioasă ivită

între cele două sucursale și a solicitat aprobarea trecerii pe costurile

societății a sumei în discuție împreună cu alte sume reprezentând daune produse

în împrejurări asemănătoare, argumentând că la nivelul său nu se constată vreo

culpă în producerea acestor daune.

Ca urmare a controlului financiar, efectuat în perioada 18

septembrie – 20 octombrie 2000, la sediul intimatei de către echipa de control

desemnată de societatea centrală, s-a constatat că sucursala Peco Satu Mare nu

a luat măsurile legale pentru urmărirea și recuperarea daunei produse prin

obligarea sa la plata unei cantități de benzină care, în fapt, nu a fost

primită. Rezultatul controlului a fost consemnat în procesul-verbal nr. 5696

din 20 octombrie 2000, prin care s-a stabilit ca dauna să fie recuperată de la

persoanele vinovate de neluarea măsurilor sus-menționate și nicidecum de la membrii

Comisiei de Recepție.

La data de 7 decembrie 2000, intimata sucursala Peco Satu

Mare a emis deciziile de imputare nr. 290-304 în sarcina contestatorilor,

membri ai Comisiei de Recepție a produselor petroliere expediate pe adresa sa.

Măsura imputării contrazice, de fapt, solicitarea aprobării trecerii daunei pe

costurile societății, așa cum s-a arătat mai sus, punând sub semnul întrebării

existența vinovăției membrilor Comisiei de Recepție a intimatei.

Sediul reglementării răspunderii materiale îl constituie

art. 102-109 C. muncii; în forma aceasta se afla în vigoare la data emiterii

deciziilor de imputare care fac obiectul cauzei.

Potrivit art. 108 alin. (1) C. muncii menționat, răspunderea

materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile

în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei.

În ceea ce privește termenul de emitere a deciziei de

imputare, la alin. (2) și alin. (4) al art. 108 C. muncii se prevede că acesta

este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită această

decizie, a luat cunoștință de producerea pagubei, iar după expirarea acestui

termen, prejudiciul se impută celui vinovat de neluarea măsurii de imputare.

La data de 14 februarie 2000 când s-a înregistrat la registratura

intimatei, dispoziția nr. 33 din 10 februarie 2000 emisă de societatea centrală

SNP Petrom SA, prin care intimata a fost obligată la plata sumei de 2.508.895

lei către sucursala Petrotrans Ploiești, această sumă a devenit pentru

patrimoniul intimatei o daună certă, actuală și determinată, iar o eventuală

imputație în sarcina membrilor Comisiei de Recepție a produselor petroliere

primite, putea fi făcută înlăuntrul termenului de 60 de zile calculat de la

data sus-menționată.

Termenul de emitere a deciziei de imputare, astfel cum este

reglementat de Codul muncii, în vigoare la acea dată, este un termen imperativ,

de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere, iar nerespectarea

acestuia duce la anularea deciziei de imputare, cum în mod corect a procedat

instanța jurisdicțională de fond.

Față de considerentele expuse și în conformitate cu

prevederile art. 312, alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de intimata

S.N.P. Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

Petrom SA, sucursala Peco Satu Mare împotriva deciziei nr. 649 din 23 noiembrie

2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2003.