ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 2975 din 27 martie 2001, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de G.L., E.M., M.V., L.A., S.Ș., împotriva deciziilor de imputare nr. 305–309, din 7 decembrie 2000 emise de intimată, în favoarea Curții de Conturi Satu Mare. Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Satu Mare, prin sentința nr. 27 din 18 septembrie 2001, a admis excepția ridicată de contestatori și pe cale de consecință, a admis contestația acestora împotriva S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare. Totodată, a dispus anularea ca tardiv emise a deciziilor de imputare nr. 305-309 din 7 decembrie 2000, în sumă de 2.234.928 lei și a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 750.000 lei, cheltuieli de judecată.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 646 din 23 noiembrie 2001, a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare. Considerând decizia nelegală și netemeinică, sucursala PECO Satu Mare a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia și casarea deciziei atacate, susținând că la punerea în executare a șapte hotărâri judecătorești, paguba, în sumă de 2.234.928 lei, s-a regăsit ca plus la sucursala Petrotrans Ploiești, motiv pentru care a cerut trecerea pe costuri la societatea nouă, S.N.P. P. SA București). A mai susținut și că, privitor la cererea de trecere pe costuri, nu a primit nici un răspuns și că termenul de emitere a deciziei de imputare începe să curgă de la comunicarea acestui răspuns.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (1) C. muncii, în vigoare la data emiterii deciziei de imputare, răspunderea materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii, iar potrivit art. 108 alin. (2) din același cod, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia, a luat cunoștință de producere a pagubei. Din analiza acestui text rezultă că suntem în prezența a două categorii de termene, respectiv cel de 3 ani, care este un termen de decădere și termenul de 60 de zile, care este un termen de prescripție.

Termenul de 3 ani este un termen obiectiv de decădere care exclude posibilitatea suspendării sau întreruperii curgerii lui și în raport cu care ,în cauza de față, deciziile de imputare au fost emise tardiv (respectiv după mai mult de 3 ani de la data producerii pagubei). Referitor la cel de-al doilea termen, respectiv cel de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare, acesta este un termen de prescripție, putând fi, deci, suspendat sau întrerupt în condițiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958. Calcularea termenului se face potrivit art. 1887 C. civ., în sensul că nu se va include prima zi în care a început să curgă, dar se va include ziua în care se împlinește. Datorită complexității situațiilor de fapt, stabilirea momentului în care începe să curgă termenul de 60 de zile, prezintă o deosebită însemnătate.

Potrivit situațiilor adoptate în practica judiciară, ziua în care se înregistrează la registratura generală a societății nota de constatare a organului de control sau alt act echivalent acestuia, întocmit de un organ competent, prin care este încunoștiințat conducătorul unității de producerea unei daune, este data la care începe să curgă termenul de 60 de zile. În speță, acest act este decizia nr. 174/1999. În raport și cu cel de-al doilea termen, deciziile de imputare au fost emise tardiv, cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (2) din fostul Cod al muncii , așa încât sentința pronunțată de Colegiul jurisdicțional Satu Mare, cât și decizia secției jurisdicționale a Curții de Conturi, fiind legale și temeinice, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala PECO Satu Mare, împotriva deciziei nr. 646 din 23 noiembrie 2001 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.