ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1105 din 28

septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă excepția de necompetență teritorială

a acestei instanțe, invocată de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala

Cluj, și, pe fondul cauzei, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

S.N.P. P.M. SA, sucursala Peco Bistrița, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M.

SA, sucursala Cluj, care a fost obligată să plătească reclamantei, cu titlu de

daune, suma de 13.237.124 lei, plus suma de 573.889 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată, acțiunea fiind respinsă față de pârâtele S.N.P. P.M. SA,

sucursalele Petrotrans Ploiești și Arpechim Pitești.

În motivarea acestei hotărâri, s-a

reținut, cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată, că, în

cauză, sunt aplicabile, dispozițiile art. 10 C. proc. civ., care reglementează

competența teritorială alternativă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în

culpă, pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinație, este cărăușul,

precum și că beneficiara-reclamantă a achitat furnizorului, în sistemul

tranzitului achitat, suma de 13.236.124 lei, în care se includ toate taxele,

precum, accize, taxa de drum și T.V.A.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către pârâta S.N.T.F.M., sucursala de marfă Cluj, reprezentată prin

S.M.F. – Oficiul juridic Cluj, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 992

din 19 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, la fel ca tribunalul, că, din procesul-verbal de recepție

încheiat la 8 iunie 2000, semnat și de reprezentantul Romcontrol și, deci,

opozabil pârâtei, a rezultat că, la destinație, s-a constatat lipsa cantității

de 1.100 litri benzină premium II și nu numai a cantității de 900 litri

benzină, așa cum susține, fără temei, pârâta.

A mai reținut instanța de apel, că

bine tribunalul a apreciat, în ceea ce privește întinderea prejudiciului, că,

în conformitate cu dispozițiile coroborate ale art. 430 C. com. și art. 85.2

din Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997,

despăgubirea, care se cuvine reclamantei pentru marfa constatată lipsă la

destinație, se calculează și se acordă după prețul curent al mărfii, care

cuprinde, pe lângă prețul de livrare (rafinărie) înscris în avizul de însoțire

al mărfii, și taxele care se achită în mod obligatoriu la bugetul de stat,

accize și T.V.A., precum și taxa pentru constituirea fondului național al

drumurilor publice.

De asemenea, a mai reținut instanța

de apel că, în mod corect, tribunalul a considerat că aceste taxe se calculează

pentru întreaga cantitate de marfă înscrisă în documentele de transport,

inclusiv pentru marfa constatată lipsă la destinație, și că excepțiile invocate

în apărare, privind exonerarea de la plata acestor taxe, nu vizează lipsurile

produse pe timpul transportului.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala marfă Cluj,

susținând, în esență, că, în raport cu probele administrate în cauză, acțiunea

ar fi întemeiată numai pentru suma de 4.531.709 lei, reprezentând

contravaloarea cantității de 900 litri benzină premium II, astfel că, în mod

greșit, a fost obligată de instanța de fond, soluție menținută de instanța de

apel, la suma totală de 13.236.124 lei cu titlu de daune, în care s-a inclus

fără nici o justificare contravaloarea a 200 litri benzină (1.100 litri – 900 litri)

premium II constatată lipsă, care, în realitate, nu a existat, precum și T.V.A.-ul

și accizele pe care, de asemenea, nu le datora din moment ce, în speță, nu s-a

făcut dovada că aceste taxe au fost plătite de producător și în legătură cu

marfa constatată lipsă la destinație și care, evident, că nu mai putea fi

comercializată din această cauză, situație, de altfel, confirmată și prin

adresa nr. 460689 din 27 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice,

prin care se arată că, din interpretarea corectă a dispozițiilor art. 85.2 din

Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997, ar rezulta că

taxele datorate bugetului de stat (T.V.A. și accize) s-ar cuprinde în expresia

„excluzând alte daune-interese”, cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice

apreciază că, în cazul pierderii totale sau parțiale a mărfii de către cărăuș,

acesta ar trebui să fie obligat să plătească destinatarului numai o despăgubire

calculată după factură, după prețul curent al mărfii și, în lipsa și a uneia și

a alteia, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate, la locul și

data la care marfa a fost primită la transport, cu excluderea taxelor

menționate.

În consecință, pârâta solicită

admiterea recursului pentru și în sensul motivelor scrise.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că, la data de 3 iunie 2000, cu nota de greutate nr. 3990, sucursala Arpechim

Pitești a expediat, prin sucursala Petrotrans Ploiești, pentru destinatarul, depozitul

Peco Bistrița, cazanul cu terminația ...1871 încărcat cu benzină fără plumb.

În stația C.F.R. Coșlariu s-a

încheiat procesul-verbal nr. 176 din 6 iunie 2000, prin care s-a constatat

lipsa sigiliului la doma vagonului și că sigiliul cu nr. 84130 are câteva fire

de liță rupte.

Ulterior, la destinație, prin procesul-verbal

de recepție din 8 iunie 2000, încheiat în prezența reprezentantului Romcontrol

și, deci, opozabil pârâtei, s-a constatat lipsa cantității de 1.100 litri

benzină la vagonul cu terminația nr. ...1871, astfel că, în mod neîntemeiat,

aceasta susține că, în realitate, lipsa ar fi fost de numai 900 litri, în loc

de 1.100 litri benzină, cât s-a stabilit prin procesul-verbal menționat.

De asemenea, tot fără nici un temei,

pârâta susține că nu ar datora T.V.A. și accizele aferente cantității de marfă

sustrasă pe timpul transportului, întrucât, datorită acestei situații, marfa nu

mai putea fi valorificată, deoarece, sub acest aspect, bine au reținut

instanțele că, în cauză, sunt incidente dispozițiile coroborate ale art. 430 C.

com. și art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România,

aprobat prin O.G. nr. 41/1997, în sensul că, în cuantumul daunelor pe care

trebuie să-l plătească cărăușul pentru marfa pierdută pe timpul transportului,

se includ și taxele privind T.V.A. și accizele.

Ca atare, și cum aceste taxe se

calculează la prețul de rafinărie pentru întreaga cantitate de marfă prevăzută

în documentele de transport, rămâne fără nici o semnificație, asupra

cuantumului daunelor datorate de cărăuș, faptul că, pe parcurs, o parte din

marfă a fost sustrasă ca urmare a violării vagonului, întrucât taxele

menționate se calculează și se plătesc obligatoriu la bugetul de stat în

funcție de cantitatea de marfă expediată și nu în raport cu marfa efectiv

recepționată și, ca atare, se includ în prețul mărfii și nu în expresia

„excluzând alte daune-interese”, așa cum se susține neîntemeiat prin adresa nr.

460689 din 27 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, aceasta, în

afara faptului că ministerul respectiv nu este abilitat de lege să-și exprime punctul

de vedere în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul

de transport pe căile ferate din România din anul 1997.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta,

S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 992

din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2004.