ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1105 din 28 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, și, pe fondul cauzei, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P.M. SA, sucursala Peco Bistrița, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, care a fost obligată să plătească reclamantei, cu titlu de daune, suma de 13.237.124 lei, plus suma de 573.889 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, acțiunea fiind respinsă față de pârâtele S.N.P.

P.M. SA, sucursalele Petrotrans Ploiești și Arpechim Pitești. În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată, că, în cauză, sunt aplicabile, dispozițiile art. 10 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în culpă, pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinație, este cărăușul, precum și că beneficiara-reclamantă a achitat furnizorului, în sistemul tranzitului achitat, suma de 13.236.124 lei, în care se includ toate taxele, precum, accize, taxa de drum și T.V.A. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta S.N.T.F.M., sucursala de marfă Cluj, reprezentată prin S.M.F.

– Oficiul juridic Cluj, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 992 din 19 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, la fel ca tribunalul, că, din procesul-verbal de recepție încheiat la 8 iunie 2000, semnat și de reprezentantul Romcontrol și, deci, opozabil pârâtei, a rezultat că, la destinație, s-a constatat lipsa cantității de 1.100 litri benzină premium II și nu numai a cantității de 900 litri benzină, așa cum susține, fără temei, pârâta. A mai reținut instanța de apel, că bine tribunalul a apreciat, în ceea ce privește întinderea prejudiciului, că, în conformitate cu dispozițiile coroborate ale art. 430 C. com.

și art. 85.2 din Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin O.G. nr. 41/1997, despăgubirea, care se cuvine reclamantei pentru marfa constatată lipsă la destinație, se calculează și se acordă după prețul curent al mărfii, care cuprinde, pe lângă prețul de livrare (rafinărie) înscris în avizul de însoțire al mărfii, și taxele care se achită în mod obligatoriu la bugetul de stat, accize și T.V.A., precum și taxa pentru constituirea fondului național al drumurilor publice. De asemenea, a mai reținut instanța de apel că, în mod corect, tribunalul a considerat că aceste taxe se calculează pentru întreaga cantitate de marfă înscrisă în documentele de transport, inclusiv pentru marfa constatată lipsă la destinație, și că excepțiile invocate în apărare, privind exonerarea de la plata acestor taxe, nu vizează lipsurile produse pe timpul transportului.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R.

M. SA, sucursala marfă Cluj, susținând, în esență, că, în raport cu probele administrate în cauză, acțiunea ar fi întemeiată numai pentru suma de 4.531.709 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 900 litri benzină premium II, astfel că, în mod greșit, a fost obligată de instanța de fond, soluție menținută de instanța de apel, la suma totală de 13.236.124 lei cu titlu de daune, în care s-a inclus fără nici o justificare contravaloarea a 200 litri benzină (1.100 litri – 900 litri) premium II constatată lipsă, care, în realitate, nu a existat, precum și T.V.A.-ul și accizele pe care, de asemenea, nu le datora din moment ce, în speță, nu s-a făcut dovada că aceste taxe au fost plătite de producător și în legătură cu marfa constatată lipsă la destinație și care, evident, că nu mai putea fi comercializată din această cauză, situație, de altfel, confirmată și prin adresa nr. 460689 din 27 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se arată că, din interpretarea corectă a dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport C.F.R., aprobat prin O.G.

nr. 41/1997, ar rezulta că taxele datorate bugetului de stat (T.V.A. și accize) s-ar cuprinde în expresia „excluzând alte daune-interese”, cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice apreciază că, în cazul pierderii totale sau parțiale a mărfii de către cărăuș, acesta ar trebui să fie obligat să plătească destinatarului numai o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și, în lipsa și a uneia și a alteia, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport, cu excluderea taxelor menționate. În consecință, pârâta solicită admiterea recursului pentru și în sensul motivelor scrise. Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, la data de 3 iunie 2000, cu nota de greutate nr. 3990, sucursala Arpechim Pitești a expediat, prin sucursala Petrotrans Ploiești, pentru destinatarul, depozitul Peco Bistrița, cazanul cu terminația ...1871 încărcat cu benzină fără plumb. În stația C.F.R. Coșlariu s-a încheiat procesul-verbal nr. 176 din 6 iunie 2000, prin care s-a constatat lipsa sigiliului la doma vagonului și că sigiliul cu nr. 84130 are câteva fire de liță rupte. Ulterior, la destinație, prin procesul-verbal de recepție din 8 iunie 2000, încheiat în prezența reprezentantului Romcontrol și, deci, opozabil pârâtei, s-a constatat lipsa cantității de 1.100 litri benzină la vagonul cu terminația nr… 1871, astfel că, în mod neîntemeiat, aceasta susține că, în realitate, lipsa ar fi fost de numai 900 litri, în loc de 1.100 litri benzină, cât s-a stabilit prin procesul-verbal menționat.

De asemenea, tot fără nici un temei, pârâta susține că nu ar datora T.V.A. și accizele aferente cantității de marfă sustrasă pe timpul transportului, întrucât, datorită acestei situații, marfa nu mai putea fi valorificată, deoarece, sub acest aspect, bine au reținut instanțele că, în cauză, sunt incidente dispozițiile coroborate ale art. 430 C. com. și art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, în sensul că, în cuantumul daunelor pe care trebuie să-l plătească cărăușul pentru marfa pierdută pe timpul transportului, se includ și taxele privind T.V.A. și accizele.

Ca atare, și cum aceste taxe se calculează la prețul de rafinărie pentru întreaga cantitate de marfă prevăzută în documentele de transport, rămâne fără nici o semnificație, asupra cuantumului daunelor datorate de cărăuș, faptul că, pe parcurs, o parte din marfă a fost sustrasă ca urmare a violării vagonului, întrucât taxele menționate se calculează și se plătesc obligatoriu la bugetul de stat în funcție de cantitatea de marfă expediată și nu în raport cu marfa efectiv recepționată și, ca atare, se includ în prețul mărfii și nu în expresia „excluzând alte daune-interese”, așa cum se susține neîntemeiat prin adresa nr. 460689 din 27 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, aceasta, în afara faptului că ministerul respectiv nu este abilitat de lege să-și exprime punctul de vedere în legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România din anul 1997. Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 992 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2004.