ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 2003 reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamț cheamă în judecată pe pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Marfă Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Arpechim Pitești solicitând instanței să oblige pe pârâta găsită în culpă la plata de daune în sumă de 8.901.505 lei preț marfă lipsă la transport, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 8356 din 5 noiembrie 2003 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 130 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul reclamantei, schimbă în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâta C.F.R.

M. SA, sucursala Iași la plata sumei de 8.901.505 lei contravaloare marfă lipsă în timpul transportului din culpa cărăușului și a sumei de 1.175.180 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte. Prin decizia nr. 1560 din 8 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași împotriva deciziei instanței de apel pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantei, reținând că transportul a fost eliberat de cărăuș fără obiecții, destinatarul semnând scrisoarea de trăsură, și fără a se fi întocmit un act de constatare cu privire la starea mărfii conform art. 75 alin. (1) din Regulamentul C.F.R./1997 în vigoare la data transportului, procesul verbal de constatare încheiat după eliberarea mărfii și nesemnat de cărăuș neputându-i fi opozabil acestuia pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii sale conform art. 83 alin. (1) din Regulamentul C.F.R.

menționat. Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta formulează contestație în anulare solicitând, cu invocarea art. 318 – art. 321 C. proc. civ., admiterea acesteia, desființarea hotărârii din recurs, rejudecarea recursului pârâtei, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea deciziei Curții de Apel Ploiești, recurată de pârâtă. În susținerea contestației sale contestatoarea se întemeiază pe art. 318 teza I-a C. proc.

civ., arătând că decizia contestată „este rezultatul unei greșeli materiale, de fapt, esențială și involuntară”, întrucât instanța de recurs a reținut din eroare că nu s-au făcut dovezile legale pentru antrenarea răspunderii cărăușului feroviar, rezultând din procesul verbal preliminar din 13 iunie 2003 și din procesul verbal de recepție nr. 234 din 13 iunie 2003, că vagonul în cauză a ajuns în stația de destinație cu evenimente, respectiv urme de violare și lipsuri cantitative respectiv scurgeri de produs, șuruburi lipsă la flanșe, un fluture căzut, joc capac, lipsă de 340 kg. produs. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată C.F.R. M., sucursala Iași solicită respingerea contestației în anulare formulată de reclamanta contestatoare, decizia contestată nefiind rezultatul unei greșeli materiale săvârșite de instanța supremă.

Din examinarea actelor dosarului se constată că în contestația în anulare contestatoarea reia apărările formulate în întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, precum și că actele însoțitoare au fost avute în vedere de instanța de recurs în pronunțarea deciziei contestate, ele aflându-se în dosarul de apel precum și în dosarul instanței de fond. Din decizia contestată rezultă că instanța de recurs a examinat toate actele invocate de contestatoare și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, dezlegarea pricinii nefiind rezultatul unei greșeli materiale, instanța reținând corect că procesul verbal de recepție și procesul verbal preliminar, invocate de contestatoare, au fost încheiate ulterior eliberării mărfii la destinație, nefiind semnate de către cărăuș.

Astfel fiind, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P. SA, sucursala P. Neamț - Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 1560 din 8 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.