ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Bistrița, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. - Agenția teritorială Cluj-Napoca, S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, și S.N.P. P. SA, sucursala P.S. Ploiești, solicitând obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 17.244.509 lei, reprezentând contravaloare a 1.300 kg benzină component constatată lipsă la destinație din vagonul cu terminația ...5213, în baza reclamației administrative, procesului-verbal de recepție, procesului-verbal de constatare, scrisoare de trăsură. Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința civilă nr. 145 din 23 ianuarie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantei S.N.P.

P. SA, sucursala Peco Bistrița, și a obligat pârâta S.N.T.F. M. C.F.R., sucursala M. Cluj-Napoca, la plata sumei de 17.274.509 lei daune, cu 1.454.360 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă acțiunea față de cele două sucursale. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că transportul în litigiu a ajuns la destinație violat, așa cum rezultă din procesul-verbal comercial, cu sigiliul predătorului rupt la domă, și, întrucât cărăușul are paza mărfii pe timpul transportului, răspunde de daunele constatate la destinație. Acțiunea față de celelalte pârâte a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea nu au personalitate juridică, ci sunt părți componente ale reclamantei. Prin decizia civilă nr. 669 din 17 mai 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA, sucursala M. Cluj-Cluj Napoca, împotriva hotărârii instanței de fond. În motivarea deciziei, în esență, s-a reținut că valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamantă cuprinde, pe lângă prețul de producție și cheltuielile aferente cu plata T.V.A, accize și taxă de drumuri. Pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât: - valoarea daunei este de numai 5.419.387 lei, sumă ce i-a fost achitată reclamantei cu O.P. 3309 din 4 decembrie 2000, depus la dosar, care reprezintă contravaloarea mărfii lipsă în conformitate cu prevederile art. 87.7 din Regulamentul de transport pe C.F.R. - că valoarea daunei pretinse prin reclamația administrativă, de 17.244.509 lei, depășește cu mult valoarea prejudiciului suferit de reclamantă, acesta fiind alcătuit atât din valoarea mărfii lipsă, cât și din accize, T.V.A, taxa de drum etc. Recursul este fondat.

Potrivit art. 82 și 83 din Regulamentul de transport pe C.F.R., cărăușul răspunde de lipsurile produse pe timpul transportului. Ca urmare, violarea mijlocului de transport pe timpul cât acesta era în paza cărăușului, atrage răspunderea acestuia. Critica recurentei, privind cuantumul despăgubirii, este întemeiată, întrucât, din verificarea actelor din dosar, rezultă că prejudiciul nu a fost stabilit în raport cu prețul din factură, cum greșit a reținut instanța de apel, întrucât aceasta nu există. Conform prevederilor art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și, în lipsa acestora, după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate.

Despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă stabilită prin tarif. În speță, în lipsa facturii, despăgubirea urmează să se stabilească după prețul care rezultă din nota de creditare-debitare aflată la dosar, din care rezultă că valoarea cantității de 1.300 kg benzină component este de 5.419.387 lei, sumă care a fost plătită de cărăuș. În consecință, urmează să se admită recursul, să se modifice decizia atacată, să se admită apelul cărăușului și să se schimbe sentința, în sensul că se ia act de plata sumei de 5.419.387 lei cu titlu de daune. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 478.551 lei cheltuieli de judecată către reclamantă în apel și recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Cluj-Napoca, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 669 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile nr. 145 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă în sensul că ia act de plata sumei de 5.419.387 lei și obligă aceeași pârâtă la plata sumei de 478.551 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Bistrița, în apel și recurs.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2003.